File de salau pe pat de varza rosie si praz

Asa cum v-am mai spus, am niste prieteni care ma mai aprovizioneaza cu peste proaspat.Ultima oara mi-a facut bucuria unui file de salau proaspat si frumos.Iar eu l-am gatit astfel:
Aveti nevoie de:
-un file de salau de 1kg
-1/2 varza rosie
-2 fire de praz
-zeama de la 2 lamai
-sare de mare,piper
-o lingurita de de HdP
-ulei de masline

Varza se curata, se spala si se taie fideluta.Prazul se curata si se taie rondele. Fileul se spala si se sterge apoi bine de apa.Se unge cu ulei de masline , se sareaza si pipereaza dupa dorinta si se presara cu HdP pe toate partile.Se ia o tava de cuptor, se unge cu ulei si se pune varza si prazul ca pat.Se sareaza si pipereaza un pic.Se pune deasupra fileul de peste, cu pielea in jos.Zeama de la lamaie se pune peste peste si varza.Se lasa sa stea la rece pentru minim 2 ore.

Se baga apoi in cuptorul preincalzit la 180 de grade.Se lasa pentru 30 de minute, in functie de grosimea lui.Din cand in cand  se stropeste cu zeama ce o lasa in tava.Eu am pus dupa 10 minute, alaturi de peste, si niste conopida fiart si cartofi fierti , stropiti si ei cu ulei de masline, o lingura de smantana lichida si praf de usturoi.Se lasa inca 20 de minute ,pana se rumeneste totul.

Aromele imbinate ,devin ceva sublim.Pestele capata pe  partea cu piele culoare si dulceata de la varza rosie si praz, iar in partea de sus un gust mai pronuntat de lamaie si aromele de la HdP!!Iar dulceata conopidei si a cartofilor fierti-copti ,creeaza un echilibru delicios!!!

Pofta Buna !!!

Cutit de curatat radacinoase

M-am gandit bine , care ar fi instrumentul cu care sa incep aceasta noua rubrica, care este pentru mine cel mai util si important lucru din bucatarie.Surprinzator, castigator este depelatorul sau curatatorul de radacinoase , de cartofi,morcovi ,albitura,de fructe etc.

Pentru mine este un instrument mult mai polivalent.Pe langa usurinta cu care cureti radacinoasele si fructele, eu il mai folosesc si la decorat si feliat.Practic pentru mine este instrumentul de care am nevoie pentru aproape toate felurile de mancare pe care le pregatesc.Un cuțit de curățat ( cuțit de curățat cartofi sau curățător de legume ) este un instrument de bucătărie constând dintr-o lamă metalică cu fante atașat la un mâner, care este utilizat pentru a elimina pielea exterioara sau coaja de anumite legume , frecvent cartofiși morcovi si fructe precum mere , pere , etc . Mai jos aveti o poza cu cel pe care il folosesc eu.

 Există numeroase modele de cutite de curatat folosite astăzi. Cele mai multe cutite de curatat portabile sunt fie drepte sau de tip Y, în timp ce produsele specifice variază în funcție de regiune și de preferințele personale.Ele pot avea lama ascutita doar pe o singura muchie , in functie de necesitatea fiecaruia ,fie ca esti dreptaci sau stangaci, sau pot sa aiba ambele muchii ascutite.Eu personal le prefer pe cele din urma.

Cutitul meu l-am achizitionat din Franta , unde mi-a convenit manerul ergonomic din lemn (si prinderile lui nituite) si faptul ca este cu dubla lama, si pe stanga si pe dreapta.Pretul a fost mai mult decat acceptabil si faptul ca il am deja de cativa ani ,pot sa spun ca am facut o afacere buna.Aceste cutite le gasiti cam in toate magazinele cu accesorii de bucatarie si pretul este unul cuprins intre 3 si 35 de lei in functie de marca.Cand il achizitionati , va sfatuiesc sa va uitati la calitatea lamei si a manerului si mai putin la marca.

Util in bucatarie

De astazi o sa avem o noua rubrica - Util in bucatarie.Va fi o rubrica in care voi descrie obiectele ,ustensilele, gadget-urile sau aparatura care  fac  viata mai usoara in bucatarie.

Voi vorbi in special despre ceea ce folosesc , dar si despre lucruri pe care le-am vazut in alte bucatarii.Voi incerca sa va spun inclusiv si locul de achizitie(ceea ce va fi destul de greu) sau macar modalitatea prin care puteti sa le luati.

Asa ca o sa trecem la treaba.

Salata de cartofi cu ridichi si fenicul

Este o salata simpla, gustoasa si rapida!!! Plina de calorii si satioasa, oricand poate inlocui cina sau poate deveni o garnitura delicioasa !!

Aveti nevoie de:

- 10 cartofi rosii (de fiert)

- 7-8 ridichi rosii (am gasit in piata foarte bune)

- un fenicul (fennel)

- zeama de la o lamaie

- ulei de masline, sare si piper

Cartofii se curata, se taie bucati mai mari si se pun la fiert in apa cu sare. Atentie sa nu-i fierbem prea mult sa nu se zdrobeasca. Cand au fiert, ii scurgem de apa si ii punem intr-un bol de salata unde sa incapa bine toti. Se stropesc cu ulei de masline si jumatate din zeama de lamaie si se amesteca bine totul. Ridichile se spala si se taie in patru (sau sase depinde cat sunt de mari!). Feniculul se spala, se desfac foile si se taie longitudinal in fasii subtiri, iar partea frunzoasa se toaca marunt. Se pun ridichile si feniculul peste cartofi, se adauga restul de zeama de lamaie, se pipereaza si sareaza dupa dorinta, se mai adauga un pic de ulei de masline si se amesteca iar bine totul. 

Este delicioasa si simpla, merge in orice sezon si o poate face oricine!!

Pofta Buna !!!!

Ingredientul saptamanii - Tarhonul

Tarhonul este o planta aromatica folosita din pacate ocazional in Romania, cu exceptia zonelor Bantului si Ardealului. Sunt putine plante aromatice care, asemenea lui, pot da asa de usor un gust atat de atragator celei mai banale maniere de gatit si care sa poata face din felul de mancare cel mai simplu, incantarea unui gurmand.

Tarhonul, denumit si tarcăn, (Artemisia dracunculus L.) este o plantă perenă din familia Asteraceae. Are tulpina dreaptă si ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment.Tarhonul este o planta de cultura, perena, semilemnoasa, cu radacini mai putin adanci, dar numeroase si subtiri. Tulpina are o inaltime de 50-100 cm si prezinta numeroase ramificatii. Frunzele sunt linear-lanceolate, glabre, puternic aromate.

Tarhonul face parte din familia Compositae, adica a florii-soarelui. Este o planta originara din Siberia si Mongolia de unde s-a raspandit in cultura, in toate tarile din Europa si Asia, in secolul al XVI-lea. În Europa, francezii şi grecii au adoptat tarhonul fără rezerve. Considerat in unele tari regele ierburilor, tarhonul e folosit de multa vreme in zonele in care acum se afla Rusia, iar grecii il mestecau pentru a amorti dintii si maselele dureroase. In Evul Mediu, tarhonul era antidot pentru muscaturile veninoase ale serpilor. Acum este folosit pentru tratarea problemelor stomacului si multi il pun in mancare pentru a mai reduce din pofta. Ajuta ficatul sa produca bila si contribuie la o buna digestie, prevenind si bolile de inima, tensiunea ridicata si fiind un bun sedativ.

În cantităţi moderate, tarhonul se foloseşte proaspăt, uscat sau conservat în oţet. Pentru a-şi păstra aroma şi substanţele nutritive (în special vitaminele B1 şi C, eficiente într-o varietate de boli-de la hipovitaminoze, tulburări de digestie, anorexie, diabet zaharat şi până la dietele restrictive), tarhonul se adaugă în mâncare când aceasta este gata. De asemenea, profitaţi de beneficiile tarhonului folosind ceaiul, tinctura şi uleiul esenţial de tarhon.De la tarhon se folosesc frunzele si varfurile ramurilor, care se consuma cand sunt fragede, inainte de inflorire si tot atunci este recomandat sa se puna la conservat. Componenta principala a uleiului eteric de tarhon este estragolul, care reprezinta 60-70% din total. Frunzele de tarhon mai contin hidrocarburi terpenice, aldehida anisica, acetaldehida, vitaminele B1, C si saruri minerale.

Tarhonul a fost adoptat si utilizat masiv in bucataria meridionala.

In sudul Europei, mai ales in Franta, tarhonul este unul din componentele amestecului de “herbes de provence“, “fines herbes“ si “bouquet garni“, dar este preferat, mai ales in stare proaspata, de cate ori este posibil. Parfumul bogat si placut al tarhonului nemtesc (sau frantuzesc) il face sa fie un adaos minunat la felurile delicate cu pui, la sosurile de smantana, maioneza sau ciuperci. Cel mai des insa se foloseste la salate. Frecvent, aromatizeaza otetul sau uleiul de masline pentru salate. In acest scop, se poate combina cu caperele. Tarhonul este aromatizantul tipic pentru sauce béarnaise care poate fi considerat varianta mai picanta a sosului olandez. La noi ciorbele de vita, ciorbele si mancarurile de fasole se fac si cu tarhon.

Tarhonul este o planta cu insusiri deosebite. Frunzele si tulpinile placut aromate fac sa se intrebuinteze la condimentarea mancarurilor, ciorbelor, supelor, marinatelor, precum si la aromatizarea legumelor semiconservate (muraturi) sau a conservelor de carne si legume.

Acest condiment merita toata atentia noastra , asa ca daca va place aroma lui, nu-l ocoliti!

Pofta Buna!!

Crap pe varza

Este excelent ,pare ciudat la auz , se face in special in Delta Dunarii ,dar puteti sa-l faceti si acasa, gustul este unul special asa ca.....sa-i dam drumul
Aveti nevoie de:
-un crap de Dunare(merge si de crescatorie) de 2,5-3 kg
-1 varza alba de 2kg
-1/2 l de bulion rosii
-un pahar de vin alb demisec
-2-3 foi de dafin, o mana de cimbru, o lingurita de paprika
-ulei, sare si piper

Se curata crapul se spala si se imbucateste.Se sareaza si pipereaza fiecare bucata de peste.Se pune intr-o tigaie la prajit, un pic , cat sa prinda culoare.Varza se taie fideluta.Intr-o alta tigaie se pune si ea sa se caleasca un pic cu o lingura de ulei, parika si cimbru.Cand incepe sa se inmoaie ,se sareaza si pipereaza dupa dorinta si se ia de pe foc.Se lege o tava pentru cuptor,care se unge cu ulei, se pune un prim strat de varza peste care se aseaza bucatile de peste.

Se acopera apoi cu restul de varza .Se "insinueaza" si foile de dafin printre peste si varza.Se toarna pe deasupra si vinul si bulionul, cat sa fie acoperit totul.

Se baga tava apoi, in cuptorul preincalzit la 200 de grade, si se lasa pentru 40-45 de minute ca totul sa bolboroseasca impreuna si sa se impleteasca intr-o armonie de arome.

Gustul crapului , devine unul senzational, iar combinat cu varza calita si scazuta in cuptor, devine o placere fantastica pentru papilele noastre gustative.Un lucru important, care nu trebuie uitat, este sa avem alaturi inca 3 lucruri (un fel de must-do!) : o mamaliga vartoasa , 2 ciusti (a se citi ardei iute) si o sticla bine racita de vin alb demisec !!!

Pofta Buna !!!

Alte aperitive rapide-Tartine cu peste afumat si grisine cu prosciutto

Sunt rapide,fatoase si gustoase!Pe langa faptul ca arata bine pe platou, sunt si un bun aperitiv care sa insoteasca si o bautura fina de inceput!!
Aveti nevoie de:
-1-2 baghete frantuzesti
-250 gr file peste afumat
-o lamaie
-o ceapa rosie
-o lingurita de capere
-o punga de mini-grisine
-6 felii de prosciutto
-otet balsamic
-unt
-patrunjel si busuioc proaspat pentru decor

Fileul de peste afumat se acopera cu zeama de lamaie.Se adauga peste si caperele, zdrobite un pic.Se lasa totul sa stea la rece pentru minim 30 de minute.Baghetele se feliaza , dupa dorinta.Ceapa rosie se taie julienne.Feliile de bagheta se ung apo cu unt.Se pune cate o bucata de peste deasupra, insotita de capere si o felie de ceapa.Se aseaza pe un platou de apertive.Feliile de prosciutto, se taie pe jumatate si se stropesc cu otet balsamic.Se infasoara apoi in jurul mini-grisinelor.Se intercaleaza printre tartinele cu peste de pe platou. Patrunjelul si busuiocul verde se toaca marunt si se presara peste tartine si grisine.Daca nu le serviti imediat , este bine sa le tineti la rece. 

Sunt simple si bune, asa ca nu va sfiiti sa le faceti !!!Nu o sa va ia mult timp sa le faceti si va scot oricand dintr-o pana de idei!


Pofta Buna !!!

Salata de fasole verde si morcov

Este o salata care noua ne place tare mult, usor de facut, savuroasa si racoroasa!!

Aveti nevoie de:

- 1 kg fasole verde (eu am luat congelata, merge si proaspata daca mai gasiti )

- 2 morcovi

- o ceapa rosie potrivita

- o legatura de marar proaspat

- o lingurita de capere in otet

- ulei de masline, otet de vin

- o lingura mustar a l'ancienne (cel cu bobite in compozitie)

- sare si piper

- optional: 2 catei de usturoi

Fasolea se spala si daca e proaspata se curata de codite. Se pune o oala cu apa si sare pe foc. Cand apa incepe sa fiarba, se pune si fasolea (se opareste). Se lasa sa fiarba 3-4 minute, sa fie mai al-dente. Se scurge de apa si se baga sub jetul de apa rece. Astfel vor ramane si moi si crocante! Se pun intr-un  bol de salata si se stropesc cu un pic de ulei de masline. Ceapa se curata si se taie marunt-marunt, dupa care se amesteca cu fasolea. Mararul se toaca si se adauga jumatate din cantitate si bineinteles amestecam iar totul. Morcovul se spala si cu ajutorul unui curatator de coaja (cel utilizat in special pentru cartofi!), scoatem fasiute din el. Adaugam morcovul si caperele (un pic zdrobite boabele) peste fasole. Separat se freaca mustarul cu ulei de masline, otet de vin, sare si piper, pana totul devine o pasta. Se pune peste fasole si morcov, amestecam bine pana se omogenizeaza totul. Reglam de sare si piper, dupa gust, si lasam sa se odihneasca totul la rece, pentru minim 15 minute.

Combinatia mi se pare una geniala, totul fiind un amestec de texturi si arome simple!!Se poate servi  si ca fel principal !!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Otetul din vin

Otetul sau acidul acetic este un lichid cu miros patrunzator si iritant, care ar trebui sa se gaseasca in fiecare casa, nu numai pentru ca este folosit la acrit salata, ci si pentru ca este un leac bun la toate, considerat inca din antichitate un panaceu.

Orice bautura alcoolica, fie ca este preparata din mere, struguri, curmale, orez sau zahar, odata expusa la aer se va transforma, in mod natural, in otet.Acidul acetic este produs prin fermentarea etanolului cu bacterii producatoare de acid acetic.Otetul este acum folosit în principal ca ingredient de gătit, dar istoric, a avut o mare varietate de aplicari industriale, medicale, și utilizări casnice, dintre care unele (cum ar fi un curățat domestic general) sunt încă promovate si astăzi.Oțetul comercial este produs fie prin procese de fermentatie rapide ,fie lente. În general, metodele lente sunt folosite la oțeturile tradiționale, iar fermentarea pornește încet pe parcursul a luni sau un an.  Metodele rapide adaugă drojdie de oțet (de exemplu, cultura bacteriană ) la sursa de lichid înainte de a adăuga aer folosind o pompă Venturi sistem sau o turbină de promovare oxigenare a obține cel mai rapid fermentație. În procesele de producție rapide, oțet poate fi produs într-o perioadă cuprinsă între 20 de ore la trei zile

Inca din cele mai indepartate timpuri, otetul a fost folosit, sub forma de comprese, impotriva febrei, la dezinfectarea ranilor, in combaterea ciclului menstrual abundent, in curele de detoxifiere.Primele insemnari istorice referitoare la otet provin din Babylon, din anul 5000 i.H., cand babilonienii preparau din curmale vin si otet. Ei foloseau otetul ca aliment si ca agent de conservare, sau pentru a mura fructe si legume. Cea mai veche metoda de preparare a otetului era sa se lase vinul, cidrul sau berea in containere deschise si sa se astepte sa se acreasca. Cuvantul francez care denumeste otetul, „vinaigre”, inseamna vin acru. Dar, la un moment dat, ca si in cazul altor alimente si bauturi, francezii au gasit metode mai sofisticate de a produce otet de calitate. In 1394, un grup de viticultori francezi a dezvoltat o metoda de preparare in flux continuu a otetului, numita metoda Orleans. Ca vase de fermentare erau folosite butoaie de stejar, iar otetul era sifonat printr-un cep aflat in partea de jos a butoaielor. Circa 15% din otet era lasat in butoi, adica ceea ce era numit „mama otetului” cu stratul concentrat de bacterii de la suprafata acestuia. O noua transa de cidru sau vin era apoi adaugata in butoaie si era rapid fermentata de otetul lasat in acest scop. Viticultorii francezi au format o ghilda a fabricantilor de otet caci, prin metoda Orleans, erau capabili sa acopere nevoile pietii. Industria europeana de otet a inflorit in timpul Renasterii, iar otetul a inceput sa fie aromat cu diverse condimente, verdeturi aromate, fructe si chiar flori. In sec. XVIII existau deja pe piata peste 100 de varietati de otet. 

Otetul din vin creste rezistenta organismului deoarece contine bioflavonoizi si vitamina C, care lupta cu infectiile bacteriene si virale, dar si cu cancerul. Consumat in salate, otetul din vin reduce riscul de formare a cheagurilor de sange in artere, imbunatatind astfel circulatia sangelui. S-a constatat, de asemenea, ca otetul scade colesterolul "rau" si, datorita acidului acetic, regleaza glicemia.Daca ai racit si febra persista, incearca frectiile cu otet.Otetul vindeca si cicatrizeaza ranile.Compresele cu otet au efect antiinflamator si dezinfectant.

Este de diferite calitati, functie de vinul din care a fost preparat. Oteturile fine provin din vinuri fine si se maturizeaza incet, in butoaie de stejar. Maturizarea lor dureaza de la cateva saptamani pana la doi ani. Oteturile preparate din vin rosu sunt imbatranite mai mult timp decat cele provenite din vin alb. Oteturile produse in scop comercial sunt de calitate inferioara, provenind din vinuri medii si utilizand tehnici de preparare rapide, care le confera un gust lipsit de subtilitate. Unele dintre ele sunt totusi destul de bune, acest lucru reflectandu-se in pretul de vanzare. Se pot si aromatiza , pentru a da mai multa savoare si finete gustului.

De aceea, va invit sa-l folositi cu incredere , dar facand totusi atentie in momentul cand il cumparam!!!

Pofta Buna !!!

Ficatei in lapte si vin

Sunt excelenti , zemosi si buni !!Este o altfel de metoda de a gati rapid  ficatei de pasare !!
Aveti nevoie de:
-600 gr ficatei proaspeti de pasare
-o ceapa
-2 catei de usturoi
-un pahar de lapte
-un pahar de vin rosu demisec
-o lingurita de HdP(Herbes de Provence)
-2 frunze de dafin
-ulei de masline, sare si piper
-o mana de patrunjel proapat tocat

Ficateii se spala , se curata de pielite si se pun sa stea intr-un bol cu lapte.Curatam ceapa si usturoiul.Se toaca ceapa, usturoiul se zdrobeste.Se pun la calit intr-o tigaie cu ulei de masline.Se adauga si o frunza de dafin sa se rumeneasca un pic.Se adauga apoi ficateii, scursi de lapte, sa prinda un pic de nuanta si ei.Cand incep sa prinda un pic de culoare, se pune si laptele ,in care au stat si se lasa sa scada.Cand zeama a scazut, se stinge totul cu vin.Se pune si cea de-a doua frunza de dafin si se pipereaza dupa gust.Dupa 5-7 minute cand totul a scazut,cat am vrut, se sareaza, se presara cu patrunjel proaspat tocat si se servesc calzi. 

Se pot servi ca antreu sau ca fel principal!Sunt usori, savurosi , excelenti pentru cina sau pranz!Iar daca aveti alaturi si o sticla de Feteasca Neagra de Tohani(cum se vede in poza !!), totul devine o incantare pentru papilele noastre gustative !! 

Pofta Buna !!

Salata de rosii cu hrean

Banuiesc ca rosiile nu va displac, iar in combinatie cu hrean proaspat devin delicioase si savuroase. Este o salata rapida, care va poate scoate oricand din monotonie !!

Aveti nevoie de:

- 1 kg de rosii coapte (se pot folosi si cele mai verzi sau galbene)

- o radacina de hrean

- 2 catei de usturoi

- ulei de masline

- otet de vin rosu

- sare de mare, piper negru

- o mana de patrunjel verde

Rosiile se spala si se taie rondele. Se pun pe un platou mai adanc si se presara, cu generozitate, cu sare de mare. (Nu va faceti probleme ca devin prea sarate, deoareca rosiile absorb toata sarea in plus!) Se lasa sa se odihneasca, macar 10 minute, la rece. Hreanul si usturoiul se curata. Dupa ce am lasat rosiile sa se odihneasca, se stropesc cu ulei de masline. Se rade apoi usturoiul (pe razatoarea mica!) si se amesteca totul bine. Radem pe deasupra si hreanul (tot pe razatoarea mica!), stropim cu otet (dupa dorinta si placere!), dupa care amestecam iar bine, ca sa se  integreze toate gusturile. La final se presara patrunjelul verde tocat.

Bine e sa o bagati, apoi, la frigider pentru 10 minute, inainte sa o serviti, timp in care sa va duceti sa cumparati repede o bagheta calda!! De obicei, cand fac o asemenea salata, platoul de salata ramane curat curat la final !!

Pofta Buna !!!!

Conopida cu maioneza si usturoi

Si cum avem vedeta saptamana asta conopida, o sa va scriu despre o metoda rapida de a o gati. Aceasta este o reteta pe care am gustat-o intai la niste prieteni buni (multumiri VV), am aflat cat este de simpla, dar in acelasi timp si foarte gustoasa. Asa ca va recomand sa o incercati!

Aveti nevoie de:

- 1 conopida

- 1 capatana de usturoi

- maioneza (va recomand sa o faceti in casa)

- 1/4 lingurita nucsoara rasa

- sare si piper

- o mana de patrunjel tocat marunt pentru decor

Se curata, se spala si se desface in buchetele conopida. Se fierbe conopida intr-o oala cu apa cu sare al dente - daca se fierbe prea mult devine sfaramicioasa si cleioasa!. Se curata si se piseaza usturoiul. Maioneza se amesteca cu usturoiul pisat si piper. Dupa ce a fiert conopida, se scoate pe un platou si se presara cu nucsoara si sare. Se amesteca apoi totul cu maioneza cu usturoi. Se presara patrunjel pe deasupra. Trebuie lasat sa se raceasca totul (se poate baga si la frigider), dupa care se serveste.

Asa cum v-am zis este foarte simpla si rapida! Dar este si foarte gustoasa, cred ca tocmai din simplitatea ei venind savoarea! Este un aperitiv excelent si savuros !!!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Conopida

O gasim in aceasta perioada pe tarabe.Este delicioasa si hranitoare , asa ca in aceasta saptamana o transformam in vedeta.

Conopida este o plantă din familia Brassicaceae. Este o plantă anuală.Conopida sau "varza de Cipru", cum a fost denumita la inceput" provine, dupa cum ne sugereaza si porecla, din Ciprul antic si exista inca de acum 2.500 de ani.

Aceasta a fost cultivata in Persia antica si in Egipt, Italia, iar in secolul 16 a ajuns si in restul continentului european.

Conopida este considerata si un bun aliment anticangerigen si detoxifiant al organismului. Este o legumă ideală pentru cei care vor sa slabeasca deoarece nu are multe calorii şi grasimi. Printre proprietatile importante ale conopidei se numara prevenirea bolilor de inima, a atacului cerebral, detoxifierea organismului, bun anticangerigen, antireumatic, energizant natural, analgezic antianemic, oftalmologic, scade nivelul colesterolului si sprijina sistemul imunitar. Datorita continutului de fosfor, conopida are un efect benefic asupra dentitiei.Persoanelor care au probleme cu glanda tiroida (hipertiroida) le este recomandat consumul moderat de conopida, deoarece predispune la aparitia gusei endemice.Conopida este benefica si in cazul bruxismului si a altor ticuri nervoase.Conopida este recomandata fumatorilor.

Pentru a prepara conopida, indeparteaza frunzele si taie partea cu flora de la baza acolo unde se intalneste cu tulpina. Poti obtine bucati de diferite dimensiuni sau le poti face pe toate uniforme. Curata bine extremitatile care pot avea diferite puncte sau pot fi murdare.Cel mai des se foloseste inflorescenta, dar foarte bune sunt si tulpina si frunzele, pe care le poti adauga in supa.Pentru a evita ca leguma sa ia o nuanta maronie din cauza reactiei fitonutrientilor cu fierul din cuptor, adauga in apa in care o pregatesti putin suc de lamaie.Alege conopida care sa aiba o culoare alba si sa fie compacta, adica bobocii care alcatuiesc intregul manunchi sa nu fie separati. Evita sa cumperi conopida care sa aiba pete pe inflorescenta.Conopida poate fi folosita gatita sau murata. Daca nu s-a folosit toata conopida la gatit este indicat sa se pastreze la rece impachetata in folie, insa nu pentru mult timp.

Conopida poate fi gatita in multe feluri, de la modalitatile simple- fiarta ,cu un sos alaturi- pana la diverse sufleuri, tocanite sau supe si ciorbe.Se poate si mura si este excelenta pe timp de iarna !! Important este sa va folositi imaginatia si puteti sa reusiti preparate excelente !

Pofta Buna !!!

Tarta cu dovleac

Dulciurile nu sunt punctul meu forte in bucatarie.Dar din cand in cand , mai fac cate o incercare sa vada daca iese ceva.ce o sa cititi mai jos este ultima mea incercare, care chiar mi-a reusit.Este simpla si rapida si dupa parerea mea delicioasa!
Aveti nevoie de:
-1 aluat foetaj(eu am folosit Bella)
-1 kg dovleac
-250 ml lapte
-2 oua
-150 gr zahar , 100 gr zahar pudra
-1 1/2 lingurite de scortisoara macinata
-un cubulet de unt pentru uns tava
-sare

Dovleacul se curata, se taie cubulete si se pune la fiert intr-o oala cu apa si sare.Cand a fiert bine si a devenit moale, se scurge de apa.Se face din el un piure cu ajutorul unui mixer(eu am folosit un zdrobitor), adaugandu-se si incorporand laptele si zaharul(intai zaharul tos, apoi cel pudra).Apoi adaugam si cele 2 oua, amestecand bine compozitia, ca in final sa presaram si scortisoara.Totul se amesteca bine si se lasa sa se odihneasca alaturi 5 minute.Intre timp, luam o tava de cuptor, o ungem cu unt si intindem aluatul , lasand marginile ridicate.Se cresteaza pe fund aluatul cu ajutorul unui cutit.Se adauga apoi piureul de dovleac.

Se baga tava in cuptorul, preincalzit la 200 de grade si se lasa 40 de minute , pana cand se ingheaga si rumeneste totul.

Sincer, am fost surprins de cat de fina si gustoasa a devenit!Si asfel pot sa spun ca mi-a iesit!!!

Pofta Buna !!!

Mazare cu bacon si menta

O reteta rapida si gustoasa , oricand o garnitura potrivita sau chiar uneori si un fel principal satios si gustos !
Aveti nevoie de:
-1 kg de mazare (eu am luat si congelata si este excelenta)
-200 gr bacon
-o mana de menta
-o lamaie
-ulei de masline, sare si piper

Puneti mazarea la fiert intr-o oala cu apa si sare.Adaugati si menta, sa fiarba impreuna cu mazarea.Baconul se taie fasii, si se pune la prajit intr-o tigaie cu putin ulei de masline.Se prajeste pana devine rumeniu si crocant.Cand mazarea a fiert se scoate si se scurge bine, scotandu-se separat menta.Menta se toaca marunt si se amesteca cu bucatile de bacon , ulei de masline si jumatate din zeama de la lamaie.Se toarna apoi totul peste mazare, se amesteca totul bine si se adauga restul de zeama de lamaie.Se potriveste de sare si piper si se serveste.

Gustul bacon-ului (devenit moale-crocant!)combinat cu savoarea mazarei fierte cu menta , devine un "melanj" delicios !Daca o serviti ca fel principal , puteti presara deasupra bucatele de parmezan.Reteta este una simpla si savuroasa, avantajul suprem fiind ca puteti servi alaturi de ea orice tip de carne!!


Pofta Buna!!!

Cum ne imbracam si ne incaltam prin bucatarie

Aud tot mai multa lume care se plange, ca dupa cateva ore  petrecute in bucatarie este franta de oboseala, cu dureri de spate si de picioare si ca practic,bucatareala pentru ei devine practic o corvoada.Aici apar mai multe cauze si motive de la asezarea bancului de lucru,pana la asezarea masinilor de gatit,a spatiului din bucatarie,etc. Unul dintre motive(si chiar unul principal!) este si tinuta vestimentara pe care o ai .Astazi o sa va vorbesc un pic despre partea vestimentara.

Nu poti sa faci bucatarie imbracat gros (doar daca gatesti iarna afara!) si nici pe tocuri sau in bocanci.Trebuie ca in bucatarie  sa te simti confortabil si practic, iar timpul petrecut trebuie sa devina o placere si o incitare a simturilor.Daca nu trebuie sa te imbraci intr-un dress-code (asta daca nu lucrati intr-o bucatarie profesionista !) va recomand sa folositi lucruri comode si usoare , care sa-ti permita o libertate de miscare , propice pentru ceea ce faceti!Bineinteles , caci in decizia pe care o luati referitoare la imbracaminte si incaltaminte, trebuie sa tineti cont si de neprevazutul bucatarelii: stropi de ulei ,de apa fierbinte,etc ,atingeri de tavi si oale incinse ,sa.Pentru o mare parte dintre aceste "neprevazuturi" va ajuta sortul de bucatarie , care dupa mine,trebuie sa fie un must-do!

Un lucru important al vestimentatiei mai este si incaltamintea pe care o folosesti si care trebuie sa fie una usoara, care sa nu te oboseasca, sa nu aluneci cu ea si sa nu-ti dea dureri ale musculaturii

Eu prefer in bucatarie , pe langa acest must-do,care este sortul, sa fiu imbracat in tricou(si aici unul simplu) si un pantalon lejer, tip jeans sau din alt material usor , iar in picoare un pantof tip tenis, usor, cu talpa aderenta si ergonomica, pe care aproape sa nu-l simt,tipul acesta http://www.officeshoes.ro/inclataminte-converse-tenisi-star-player-ev/953 sau http://www.officeshoes.ro/inclataminte-converse-tenisi-star-player/950 .Sunt tipuri de incaltaminte comode si practice, in care iti respira piciorul si nu oboseste usor, motive pentru care ii prefer si ma fac ca sa nu-mi apara acele disconforturi despre care v-am scris mai sus.
De aceea va sfatuiesc sa tineti cont de acest lucruri ,adiacente bucatarelii, pentru ca sa nu transformati aceasta placere intr-o corvoada fizica !!

Tocanita de mistret si cartofi

Este o reteta la care "am lucrat" impreuna cu vecinul si am avut mai multe avantaje:el a adus mistretul si l-a fezandat, avem o plita afara pe care l-am gatit la foc de lemne, tot vecinul a adus si o palinca buna,am avut lemne bune de brad(pentru flacara de la plita!),vremea friguroasa,numai buna de stat afara la plita, asa ca totul a fost in favoarea gatitului !!Oricum , imi cer scuze pentru calitatea pozelor,care au fost facute la locul actiunii ,in acea seara friguroasa de octombrie(de palincuta alaturi nici o vorba,da !!!!) Pot sa va asigur , ca reteta este simpla si rezultatul a fost unul delicios !!

Aveti nevoie de:
-1,5-2 kg pulpa de mistret
pentru fezandat:
-mustar(dupa preferinta dulce sau iute)
-1l vin rosu demisec
-o mana de cimbru, 3 foi de dafin
-sare si piper
pentru tocanita:
-1,5 kg de cartofi rosii
- o capatana de usturoi
- 4 - 5 linguri de paprika( dulce sau iute dupa dorinta)
-o legatura de cimbru
- 2 cutii de rosii tocate
-2 linguri bulion
-4 linguri untura de porc
- sare si piper

Pulpa de mistret se spala, se curata de pielite si se taie in  bucati potrivite.Se pun intr-un vas mai adanc si se sareaza si pipereaza , dupa care se ung bine toate bucatile cu mustar.Se presara si cu cimbru, si se acopera apoi totul cu vin,Se pun si foile de dafin in zeama  si se lasa sa stea la rece totul , pentru minim 5-6 ore.

Cand suntem gata cu fezandarea, facem focul la plita si ne apucam si de tocanita.Punem un ceaun pe foc si adaugam untura la topit.Usturoiul se curata si se toaca feliute.Cartofii se curata si se imbucatesc potrivit, lasandu-i in apa rece pana le vine randul.Cand untura incepe sa sfaraie, se adauga bucatile de mistret si 2-3 linguri de paprika.Totul o sa inceapa sa sfaraie molcolm,prinzand si culoare, moment in care adaugam usturoiul si cimbrul.Se acopera cu un capac si se mai amesteca din cand in cand, totul, ca sa nu se lipeasca, carnea incepand sa-si lase zeama si sa se fragezeasca.

Dupa 30 de minute de "bolborosit" si fragezit, se adauga si cartofii  si restul de paprika.Se amesteca bine si se lasa vreo 5 minute sa-si traga aromele ,dupa care se adauga si rosiile tocate.Se mai pune si o cana de apa si se lasa totul sa fiarba.Cand cartofii sunt aproape fierti , adaugam si bulionul , se sareaza si pipereaza dupa gust. Se mai lasa cat sa se termine de fiert bine cartofii -personal, imi place sa-i las mai mult sa fiarba , ca sa se zdrobeasca unii in compozitie si sosul sa devina un pic mai pastos!

Alaturi de un bol de castraveti murati si cateva gogonele  aruncate deasupra , o mamaliguta  calda si un vin rosu sec sau demisec , totul devine o poveste si o incantare pentru papilele gustative !!Oricum unul dintre lucrurile principale,care conteaza, in amalgamul aceastei retete este gatitul pe plita, sau mai bine zis la foc de lemne!!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Cimbrul de gradina

Plantă ierboasă anuală, cimbrul de cultură (Satureja hortensis), cunoscut în popor sub denumirile de cimbrişor grecesc, lămâioară, lămâiţă sau iarba cucului, este un remediu dovedit încă din secolul I e.n.pentru virtuţile medicinale descoperite atunci.

Cimbrul (Satureja hortensis) este o plantă perenă din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri în înălțime. Cimbrul preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească. Cimbrul este foarte aromat, picant, cu un gust proaspăt, piperat.

Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. Cimbrul de gradina se cultiva la noi din secolul al XI-lea si era folosit la prepararea mancarurilor din carne. In gradini atinge o inaltime de 50 cm.

Cimbrul are efecte aproape miraculoase, atat in consumul intern sub forma de ceai, cat si pentru baile partiale si totale. Preparat si sub forma de extract-tinctura, cimbrul este folosit in special la tratamentul afectiunilor gastrointestinale sau a bolilor aparatului respirator. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu.  Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene.

Datorită calităților sale medicinale (uleiurile sale reduc balonarea și stimulează digestia), cimbrul este folosit cu precădere în asociere cu cărnurile bogate, înspecial cele grase și vânatul.Se folosește de asemenea pentru supe, cartofi copți, mâncăruri cu varză, fasole și cartofi, roșii și ciuperci.Aromele sale puternice îl recomandă pentru cărnurile marinate și/sau afumate, cimbrul fiind regăsit aproape în fiecare combinație pentru prepararea pastramelor.

Cimbrul proaspăt poate fi congelat însă, cel mai adesea, este uscat. Cimbrul se folosește în cantități reduse deoarece are o aromă puternică ce poate acoperi gustul ingredientelor. Pentru că cimbrul își degajă aroma prin fierbere, se adaugă întreg în mâncare – sub formă de legăturică – și se scoate după ce a fiert. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, de varza si cea de linte, dar și, asa cum am mai spus, la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor.

Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în România, aparține genului Thymus. Cimbrișorul (Thymus serpyllum) denumit și iarba cucului sau tamâița, e tipic pajiștilor însorite alpine din Carpați și e folosit în medicina naturistă, la prepararea ceaiurilor contra răgușelilor și laringitelor.Dar despre cimbrisor si alte specii de cimbru o sa mai vorbim altadata.