Dovleac cremos

Este o reteta asemanatoare cu altele, cu dovleac, gustoasa, fara multa munca in jurul ei si oricand gata sa va scoata dintr-un moment de pauza de inspiratie!

Aveti nevoie de:

-1 dovleac placintar

-1 pahar smantana lichida

-1 lingura branza sfaramicioasa(orice tip)

-1/2 lingurita nucsoara rasa

-3 catei de usturoi

-ulei de masline ,sare si piper

Se curata dovleacul cu grija si responsabilitate de coaja si samburi.Se taie apoi in felii potrivite.Se stropesc cu ulei de masline si se pudreaza cu nucsoara.Se pun toate intr-un vas potrivit de cuptor.Usturoiul se curata si se taie felii subtiri, dupa care se "insinueaza" printre feliile de dovleac.Se asareaza si pipereaza totul dupa dorinta.Se acopera apoi vasul cu folie de aluminiu si se baga in cuptorul preincalzit la 200 de grade.Separat se amesteca smantana lichida cu branza sfaramicioasa si un pic de piper. Dupa vreo 40 de minute de  stat la cuptor , se scoate vasul, se da jos folia de aluminiu, se verifica daca s-a inmuiat dovleacul(daca nu se mai baga pentru 10 minute!)si se adauga smantana cu branza peste.Se baga iar la cuptor sa se rumeneasca totul pentru inca 20 de minute.

Este excelent ca, garnitura si poate fi asociat cu diverse tipuri de carne.Mie imi mai place, ca inainte sa-l bag la cuptor sa-l pudrez si cu fulgi de ardei iute , pentru a da o tenta dulce-iute intregului preparat !!!

Pofta Buna !!! 

Ingredientul saptamanii - Nucsoara

Nucsoara (Myristica fragrans) este cunoscuta in alte limbi: engleza: Nutmeg; franceza: Muscade; germana: Muskatnub; italiana: Noce moscata; spaniola: Moscada, Nuez moscada 

Este sămânţa unui arbore veşnic verde din Moluccas, un grup de insule din estul Indoneziei, cunoscut şi sub numele de Spice Islands.Nucsoara a fost una dintre cele mai scumpe mirodenii care a ajuns in Europa prin secolul al – IX - lea prin intermediul negutatorilor arabi si a fost folosita mai intai la aromarea berii. Nucşoara a fost mult timp văzută ca un bun protector împotriva vrăjilor, demonilor şi multor alte himere ale pericolului. În Evul Mediu mulţi purtau cu ei nucşoare în mici recipiente din argint, lemn sau fildeş, sau chiar imitaţii sculptate în lemn.Arborii de nucsoara au cerinte specifice si nu sunt usor de crescut, deoarece au nevoie de foarte multa lumina, ploi abundente, umiditate mare si de un humus nisipos, intr-o zona de deal. Puietii obtinuti prin autoinsamantare sunt crescuti pentru plantatii noi. Scoarta lor are o culoare verde - gri, iar frunzele sunt de un verde inchis, cu o forma ovala, de dimensiuni mari (lungi de cca. 10 cm). Florile sunt mici, in forma de clopotel si au culoare galbena. Arborele de nucsoara are flori atat masculine, cat si feminine, care rodesc, ambele tipuri fiind necesare fertilizarii; exemplarele din urma dau fructe mai bune.Fructele arborilor autohtoni sunt lasate sa se coaca si sa cada singure, avand astfel cea mai buna aroma, dar ele trebuie adunate de pe sol in maxim 24 ore pentru ca incep sa isi pierda din calitati.Are flori gălbui din care se dezvoltă fructe mici şi vezi, sub formă de păstăi, care se recoltează de abia în cel de al treilea an de dezvoltare.

Nucşoara propriu-zisă, folosită în bucătărie, este sămânţa acestor fructe, ea este cea care conţine uleiurile aromatice  şi pentru a le conserva se păstrează în păstaie şi după culegere. Seminţele sunt relativ rotunde, lemnoase, de forma unei castane.Dupa alti autori, pomii de nucsoara au in jur de 1,5 m inaltime. In realitate, este vorba de existenta a doua soiuri de nucsoara: rosie si verde. Nucsoara rosie are fructe mai mari decat cea verde. Este folosita mai mult pentru curry si supe. Nucsoara verde are aroma mai rafinata, mai pregnanta decat cea rosie, fiind folosita cu precadere ca intaritor de gust pentru dulciuri si bauturi.Nucsoara contine uleiuri esentiale si saponina. Semintele coapte, uscate ale fructului contin un ulei volatil si un ulei fix. Frunzele uscate ale arborelui elimina un ulei esential constand in miristicina. Acest condiment a fost utilizat pentru prepararea diferitelor medicamente, in vremurile antice. Astazi, se regaseste in cateva preparate farmaceutice importante si larg utilizate, iar uleiul extras din aceasta planta este utilizat in alifii, parfumuri, lotiuni pentru par.Este buna in tratarea afectiunilor digestive,insomniei, deshidratarii,afectiuni ale pielii,raceli si chiar ca stimulent sexual.

Nucşoara are o aromă foarte fină, dulce şi iute totodată. Un amestec complex care lasă un post gust de portocală, lămâie şi camfor.Are o aroma puternica, cu un gust usor amarui, care se combina excelent cu scortisoara si cimbrul.

Nucşoara se foloseşte, de regulă, măcinată fin şi îşi eliberează cel mai bine aroma în timpul procesului de prăjire motiv pentru care se foloseşte la începutul procesului de gătire.

Italienii condimentează cărnurile pentru paste şi cârnăciorii mortadella, iar olandezii o folosesc pentru aromarea piureurilor de legume. Scoţienii au preluat-o în reţeta tradiţionala Haggis, în timp ce Orientul Mijlociu o preferă la prepararea cărnurilor de miel.La noi se foloseşte mai mult la aromarea vinului fiert sau a turtei dulci, iar în ţările de origine la amestecurile de curry. În doze mici, nucşoara participă la definitivarea unor reţete de prăjituri, mâncăruri cu carne, murături, cârnaţi, pateuri şi lichioruri, dar şi în unele sortimente de whiskey.

Eu o folosesc in special la piureuri de legume - de cartofi, dovleac,morcovi si alte radacinoase.

Atentie: Consumul moderat este esenţial în cazul nucşoarei. În doze foarte mari, plăcerea poate fi fatală.Nucsoara trebuie consumata in doze foarte mici. In caz contrar, excita cortexul motor si produce convulsii epileptice si leziuni ale ficatului. Chiar si o lingurita de nucsoara poate produce simptome toxice, precum arsuri stomacale, greata, voma, agitatie si ameteli insotite de halucinatii.

Mancarica rapida de fasole

Este asa cum spune si titlul, rapida si gustoasa.Este o modalitate de a face o mancare de fasole fara sa urmam neaparat pasii traditionali-pui fasolea la inmuiat, o lasi peste noapte,o fierbi si spumuiesti apoi ore-, mai ales ca fasolea la cutie isi pastreaza practic toate calitatile si in plus vine si semi-fiarta.Timpul de gatire este undeva la maxim 40 de minute cu totul , asa ca se poate face oricand.
Aveti nevoie de:
-250 gr de ciolan afumat dezosat
-2 cutii de fasole rosie
-o ceapa, 3 catei de usturoi
-o ramurica de cimbru, o foaie de dadin
-2 linguri bulion,o lingurita paprika
-o lingura otet balsamic
-ulei, sare si piper

Ciolanul se taie felii groase de 1 cm.Se pune la rumenit in ulei si se presara cu paprika.Cand consideram ca s-a rumenit indeajuns , se scoate si se lasa deoparte sa se odihneasca.In uleiul ramas, adaugam ceapa , usturoiul si cimbrul.Fasolea rosie o scurgem de apa in care a stat .Cand ceapa s-a colorat,adaugam si fasolea, lasand-o sa-si traga aromele.Se adauga si frunza de dafin si bulionul.Se lasa sa fiarba totul , pana scade indeajuns.Spre final se pune si otetul balsamic , se sareaza si pipereaza dupa gust si se mai lasa sa dea in vreo doua clocote, dupa care se adauga feliile rumenite de ciolan afumat care se incorporeaza in compozitie pentru a desavarsi minunea de fasole . 

Important este sa aveti alaturi un castron de castraveti murati si un pahar de vin rosu (o Babeasca recomand) si va garantez ca pana nu se termina totul din cratita nu va ridicati de la masa !!!

Pofta Buna !!!

Peste afumat

Mie imi place pestele afumat. Asa ca de cate ori am ocazia, mi-l prepar singur. O sa va povestesc si voua cum. De data asta, am avut un novac de vreo 5 kilograme (unora nu le place, dar mie mi se pare delicios pentru ca are multa carne si grasime) din care am afumat fileurile.

Aveti nevoie de :

- fileuri de novac

- sare grunjoasa

- frunze de dafin

- rumegus sau crengute de brad, visin, mar si prun

Pestele se curata si se fileteaza. Se spala bine si se usuca cu ajutorul unui servet. In zonele mai grase si mai groase se cresteaza cu ajutorul unui cutit si se impaneaza cu frunze de dafin. Se pune sare din belsug pe el si se lasa o zi la vant (daca aveti unde si puteti sa-l mai lasati o zi e excelent - mie mi-a fost frica de muste!). Dupa o zi se mai sareaza un pic si se baga la afumatoare. La inceput l-am lasat vreo 3 ore la fum mai cald (cu foc mai puternic), dupa care la fum rece - cand am inceput sa pun rumegus udat. In total, la fum, trebuie lasat minim 8 ore, ideal este sa-l lasi 12 ore. Dupa care  sa-l mai dai la vant inca minim vreo 4 ore. Cu cat mai mult cu atat mai bine.

Chit ca folositi doar o esenta de lemn pentru foc, rezultatul este unul excelent, folosind mai multe, devine sublim. Se poate folosi la multe salate sau mancat asa ca aperitiv. Este mult mai gustos si sanatos decat cel din comert, important este sa ai pofta!!

Pofta Buna !!! 

Salata cu peste afumat

Este o salata simpla, satioasa, care poate inlocui foarte bine o masa, fie ea pranz sau cina!

Aveti nevoie de:

- 300 gr cartofi

- 200 gr peste afumat (eu am avut niste sardine afumate)

- 2 mere (sau nectarine mai tari)

- 2 fire ceapa verde, 2 lingurite capere 

- o legatura busuioc verde

- 1/2 de fenicul

- zeama de la 2 lamai

- ulei de masline, sare si piper

Cartofii se spala si se pun la fiert, in coaja, intr-o oala cu apa si sare. Atentie sa nu-i fierbem prea mult, ca sa nu se sfarame. Pestele se curata de oase si se pune sa stea in 1/4 din cantitatea de zeama de lamaie cu o lingurita de capere zdrobite. Merele si feniculul se spala si se taie betigase sau felii subtiri. Ceapa si busuiocul se toaca  marunt. Cand cartofii au fiert, ii scoatem, ii curatam de coaja, ii taiem cubulete si ii punem intr-un bol de salata. Ii stropim cat sunt calzi cu ulei de masline si iar 1/4 din zeama de lamaie. Adaugam ceapa, restul caperelor si busuiocul si amestecam bine. Lasam un pic sa se mai raceasca (nu mult!) si venim si adaugam si pestele afumat, merele si feniculul. Amestecam bine si adaugam si restul de zeama de lamaie si mai stropim totul cu ulei de masline. Se sareaza si pipereaza dupa gust si dorinta.

Salata este mai delicioasa daca o lasam sa se mai odihneasca apoi 15-30 de minute.Totul devine magie alaturi de felii de paine prajita date cu usturoi si stropite cu ulei de masline!

Pofta Buna!!!

Pui cu dovleac si cartofi la cuptor

Pentru ca este sezonul lui, o sa va prezint o prima reteta cu dovleac , simpla si gustoasa , care se face rapid !
Aveti nevoie de:
-un dovleac mediu de 1-1,5 kg
-6-8 "ciocanele" de pui
-500 gr cartofi curatati
-o ceapa, 2 catei de usturoi
-o lingurita nucsoara rasa, o mana mica de cimbru verde
-ulei de masline,sare si piper

Se curata dovleacul de coaja si de miez .Se taie in bucati mai mici , felii sau cubulete si se amesteca cu cartofii (taiati si ei in bucati mai mici). Se pun impreuna intr-un bol , se stropesc cu ulei de masline,se sareaza si pipereaza dupa dorinta , se pudreaza si cu nucsoara rasa si se amesteca bine totul(nu va temeti sa va folositi manutele!!).Separat pregatim puiul, il spalam,il stergem cu un servet, se stropeste cu ulei de masline , se sareaza, pipereaza si "cimbreaza" dupa dorinta(bineinteles!) .Ceapa se taie julienne.Se ia o tava de cuptor, se unge cu ulei de masline, se pune ceapa taiata ca pat si se adauga peste dovleacul,cartofii si puiul. Se rad cateii de usturoi peste intreaga "asezare".Se acopera cu folie de aluminiu, se baga in cuptorul preincalzit la 200 de grade pentru 30-40 de minute, pana se inmoaie dovleacul si cartofii si se intrepatrund toate aromele. Dupa aceasta perioada se ia folia de aluminiu de pe tava si se lasa totul sa se rumeneasca pentru inca 15-20 de minute.

Este delicios , puiul capata niste arome nemaipomenite si ca totul sa fie perfect se poate face alaturi un sos de smantana cu usturoi ,care sa incununeze toata lucrarea!! Nu uitati sa aveti alaturi si un pahar de vin alb , rece, demisec care sa "unga bine osiile" !!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii - Dovleacul

A venit toamna si o sa vorbim de ce ne ofera natura in acest sezon!Prim invitat este -Dovleacul !!

Dovleacul sau bostanul sau cucurbăta (Cucurbita maxima) este o plantă erbacee anuală cultivată pentru fructul, florile și semințele sale.

Cucurbita maxima este o plantă anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare. Are frunzecordiforme (în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine marcate; prezintă o abundentă pilozitate pe frunze și tulpină. Florile sunt galbene și cărnoase. Fructul prezintă o mare variație (polimorfism): poate fi ovoidal sau sferic, de culoare verde sau portocaliu intens. Pulpa fructului este galbenă-portocalie, densă și cu gust dulce.Mărimea dovleacului variază între 25-40 cm diametru, deși există și cazuri excepționale. Există varietăți de vară având fructul de culoare deschisă și semințe mai moi (varietate care se conservă puțin timp) și varietăți de iarnă care sunt mai seci și mai dulci, folosite în produsele de cofetărie (durata de conservare este mai lungă).

Cea mai frumoasă poveste despre prove­nienţa do­­vleacului le aparţine dogonilor, membrii unui trib african, care spun că el creştea pe mar­ginea Căii Lactee, de unde seminţele lui s-au scutu­rat pe pământ. În Evul Mediu, alchimiştii îi acordau şi ei pu­teri "divine”, încercând să obţină cu ajutorul lui aur în laborator.Este originar din America de Sud, unde crește de formă sălbatică . A fost introdus într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul sec. XVI), ușurința hibridizării sale l-a facut să fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria). Azi se cultivă pe mari suprafețe în regiuni temperate din toată lumea.

Frate bun cu pepe­nele galben şi roşu, do­vlea­cului nu i se acordă însă atenţia cuvenită, atunci când e vorba de sănătate, deşi puterile lui de vindecare sunt unice, mai ales prin conţinutul mare de caroten.Beta-caroten, fibre, vitamina C, vitamina E, potasiu, magneziu, vitamina B5, sunt numai câţiva din nutrienţii pe care ţi-i oferă dovleacul.Culoarea galben-portocalie este dovada că dovleacul este plin de betacaroten, care îi conferă proprietăţi antiinflamatoare şi antioxidante. Acestea împiedică apariţia bolilor cardiovasculare şi diminuează riscul apariţiei diabetului. Dovleacul este recomandat persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, dar şi celor cu risc crescut de a dezvolta tumori canceroase. Dovleacul copt este indicat persoanelor care suferă de anemie, deoarece este bogat în acid folic (vitamina B9). 100 g de dovleac asigură 70% din necesarul zilnic de vitamina A.De la orice varietate de dovleac, poţi folosi şi miezul, şi seminţele pentru a trata problemele de sănătate de ­care suferi, începând cu migrene şi ­terminând  cu probleme digestive şi sterilitate.În unele țări floarea se consuma ca legumă; fructul se conservă, în condiții adecvate de lumină, temperatură și umiditate, până la 6 luni în condiții bune.Semințele sunt cunoscute sub numele de seminte de dovleac și li se atribuie proprietăți medicinale în medicina naturistă.

100 de grame de dovleac conţin aproximativ 30 de calorii, deci este un aliment foarte bun în cura de slăbire, cu condiţia să îl pregăteşti cât mai dietetic. Şi semintele te ajută dacă ţii cură de slabire. Ele sunt o gustare ideală pentru că, datorită grăsimilor conţinute, te ajută să te saturi mai repede. Însă ai grijă să nu exagerezi. 100 grame de seminţe de dovleac conţin în jur de 700 calorii.

In bucatarie ,in general se gateste prin coacere sau fierbere.Amandoua solutiile sunt bune si nu fac ca dovleacul sa-si piarda calitatile.Combinatiile bune ale lui sunt impreuna cu alte radacinoase(cartof,morcov,pastarnac,s.a), este delicios daca i se adauga un praf de nucsoara rasa sau de usturoi si este excelent ca supa crema sau garnituri pentru diverse carnuri.

Asadar nu va temeti de el si cumparati-l !!!

Pofta Buna!!   

Cartofi trasi in lapte cu lamaie si patrunjel

Este o alta metoda rapida de a prepara cartofii.Sunt excelenti si se pot servi ca garnitura la orice!
Aveti nevoie de:
-un kg de cartofi  nu foarte mari
-250 ml de lapte, o lingura de smantana
-un catel de usturoi
-o lingurita de nucsoara
-o legatura de patrunjel cu tot cu codite
-zeama de la o lamaie
-ulei de masline, sare si piper

Cartofii se curata (stiu ca o sa fie migalosi!) si se pun la fiert in apa cu sare.Cand sunt aproape fierti(sa fie mai al dente!) se pun intr-o tigaie incinsa .Se stropesc cu ulei de masline si se adauga usturoiul tocat.Cand acesta incepe sa-si schimbe culoarea, se stinge totul cu zeama de lamaie.Se adauga apoi laptele si nucsoara.se lasa sa scada adaugand si coditele de la patrunjel,tocate marunt.

Cand totul a scazut bine, se ia de pe foc, se adauga smantana,se amesteca totul bine, se sareaza si pipereaza dupa gust.Jumatate din cantitatea de patrunjel se aduga si ea, daca e nevoie mai stropiti cu un pic de ulei de masline si amestecati iar totul bine.Se presara cu restul de patrunjel si se serveste.  

Se poate servi atat calzi ,cat si reci ! Este simplu, rapid si gustos!

Pofta Buna!!!

Taboule

Sunt diferite feluri de a face taboule,fiecare cu secretul lui, eu o sa va prezint cum le-am facut ultima oara si a iesit delicios.
Aveti nevoie de:
-300 gr de cous-cous(eu am folosit mediu ca marime)
-2 cepe albe
-2 rosii
-1/2 de castravete
-un ardei gras rosu
-o lamaie
-o mana de patrunjel,de menta si busuioc verde
-ulei de masline,sare si piper
Se curata legumele, se spala si se taie cubulete mici (ceapa se toaca marunt).Patrunjelul ,menta si busuiocul se spala, se usuca si se toaca fin.Se ia un bol de salata, se pune cous-cous-ul , se adauga o cana de apa fierbinte peste el si se lasa 4-5 minute ca sa traga toata apa.Se stropeste apoi cu ulei de masline, se adauga ceapa tocata si se amesteca bine.Se adauga si patrunjelul,busuiocul si menta si se amesteca iar.Punem apoi peste, rosiile,castravetele si ardeiul cubulete, amestecand totul bine.Lamaia se stoarce, adaugand zeama peste compozitie.Dupa gustul fiecaruia, potrivim salata de sare si piper, ulei si zeama de lamaie.Se lasa sa se odihneasca la rece ,minim 30 de minute inainte de servire.

Este un fel delicios si hranitor, oricand putand sa ia loc pe masa ca aperitv sau chiar ca garnitura!Este rapid de facut si plin de vitamine, bun pentru copii si pentru finalul unei veri calduroase!!


Pofta Buna!!!

Muschi file de porc cu mar si ierburi

Excelent, gustos si simplu, este o varianta foarte buna de a scoate din muschiul file un preparat savuros, unde carnea isi pastreaza fragezimea si calitatile!

Aveti nevoie de:

- o bucata de 1,5 kg de muschi file cu os

- 3 mere taiate felii de 0,5 cm

- o capatana de usturoi

- o legatura de cimbru si rozmarin verde

- 100 gr de slaninuta afumata

- un pahar de vin rosu demisec

- ulei (sau untura), sare si piper, o lingura de otet balsamic

- 2 cepe (de preferinta rosii) taiate julienne

Muschiul file se curata de pielite. Se cresteaza apoi pe el ,"buzunarase" cat o portie. Usturoiul se curata si se taie felii. Cimbrul si rozmarinul se toaca si se amesteca cu sare si piper. Slaninuta se taie feliute subtiri. Se ia o tava de cuptor, se unge cu untura (sau ulei) si se pune ceapa rosie taiata felii. Se stropeste apoi ceapa cu otet balsamic. Bucata de muschi file se unge si ea cu untura (sau ulei), dupa care se sareaza si pipereaza dupa gust si se pune in tava cu "buzunarasele" in sus. In fiecare "buzunaras" se pune apoi o felie de mar, una de usturoi, una de slaninuta si amestec de cimbru si rozmarin. Se stropeste cu vin. Se strange apoi cat mai bine, la nevoie se poate lega, ca sa nu se desfaca in momentul cand o bagam la cuptor. Se acopera tava cu folie de aluminiu si o bagam in cuptorul preincalzit la 200 de grade pentru 30 de minute. Dupa 30 de minute se ia folia de pe tava si se mai lasa totul descoperit pentru inca 30 de minute, pana cand se rumeneste totul bine.

Se serveste feliat, impreuna cu compozitia din fiecare "buzunaras" si sosul aferent, alaturi de un vin rosu demisec, ca sa intregim toata magia!!

Pofta Buna!!

Millenium alb de la Terra Romana 2011

Am degustat zilele trecute un Millenium alb de la Terra Romana

Este un vin produs de S.E.R.VE., in podgoria Dealu Mare, zona Ceptura.

Conform cu ceea ce spune si producatorul, vinul "Milenium" a fost la început creat pentru a celebra mult aşteptata trecere în mileniul III. Produs dintr-un amestec echilibrat de două soiuri de struguri nobili, Sauvignon Blanc, Riesling si un touche' de Chardonnay acest vin va copleşi atât amatorul cât şi profesionistul prin puterea şi complexitatea sa.

Roba sa aurie cu reflexe verzi, fineţea mirosului unde regăsim pepenele galben bine copt asociat cu piersică albă, aromele intense dominate de citrice, fructe exotice, cu un final lung şi echilibrat, fac din Terra Romana Milenium Alb partenerul ideal pentru peşte, fructe de mare, un gratar usor sau, pur şi simplu, un vin potrivit de băut ca aperitiv. Pretul lui este destul de ridicat, undeva intre 35 si 40 RON, dar este un bun compromis pentru papilele gustative.

Vinete si dovlecei gratinati

Simplu si gustos , este o garnitura rapida (sau un fel principal pentru vegetarieni!) care imbina si pastreaza toate calitatile legumelor folosite!
Aveti nevoie de:
-2-3 vinete
-2-3 dovlecei
-3-4 rosii mari
-4-5 catei de usturoi
-o lingurita coriandru boabe
-ulei de masline,sare si piper
Se spala bine vinetele si dovleceii.Se taie cubulete.Se curata usturoiul.Rosiile se taie rondele, nu foarte groase.Boabele de coriandru se piseaza.Se ia o tava de cuptor mai adanca, se stropeste cu un pic de ulei de masline si se freaca cu usturoi pe interior.Se pun vinetele si dovleceii taiati cubulete, se stropesc cu ulei de masline, se sareaza si pipereaza dupa gust.Se acopera totul cu rosiile taiate rondele.Se stropesc si ele cu ulei de masline, se sareaza si pipereaza si se presara coriandrul pisat pe deasupra.Se baga in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru o ora, o ora si un pic,pana cand se inmoaie toate legumele.

Este excelent de servit alaturi de tartine cu branza proaspata de vaci sau un gratar de vita !!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Hreanul

Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut și sub numele de  rădăcină-sălbatică, tormac,plosca ciobanului sau patrunjel de camp, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe. 

Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei și din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Poate atinge până la 1,5 metri înălțime și este cultivat în special pentru rădăcina mare și albă, însă chiar și frunzele sale sunt comestibile. 

Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.Poate fi cultivata si in ghiveci, dar, pentru ca este o planta perena, cresterea ei poate dura chiar si opt sau zece ani. Daca se cultiva pentru a fi folosita la bucatarie sau in medicina naturista, solul va fi curat, iar radacina adanca, plantata la 50 sau 60 de cm.

Hreanul pe lângă întrebuințarea în alimentație este și un bun medicament, fiind utilizat în tratamentul afecțiunilor renale, reumatismului, bronșitei, afecțiunilor dinților (parodontoză), bolilor de inimă, inflamațiilor articulare, sinuzitei, paraziților intestinali. Hreanul este foarte bogat in saruri minerale, dintre care amintim sarurile de calciu, de magneziu, de sodiu, de potasiu, de fier, iar frunzele contin in plus vitaminele B si C. De asemenea, hreanul are in componenta sa si substante cu caracter antibiotic, precum si numerosi acizi organici.Radacina, sau mai bine zis rizomul de hrean, contine ulei volatil si glicosizi sulfurati, care, prin radere, dau nastere unei substante denumita mirosina. Acesteia i se atribuie, printre altele, si proprietatile iritante ale plantei.Prin sarurile sale minerale, hreanul actioneaza ca un sustinator enzimatic si ca stimulent al metabolismului. Intrucat elementele active ale acestuia se elimina prin plamani, hreanul ras si folosit ca un condiment la masa, ori amestecat in parti egale cu miere, are efect expectorant si decongestionant al cailor respiratorii.Hreanul are multe calități terapeutice, fiind utilizat și la stimularea poftei de mâncare, tratarea gastritei și echilibrarea tranzitului intestinal. Această plantă medicinală se recomandă a se consuma proaspăt, sau ca principal ingredient în prepararea anumitor produse naturale 

In prezent, radacina de hrean se utilizeaza si in bucatarie, la prepararea sosurilor sau a fripturilor. Dupa recoltare, se curata de pamant si se poate pastra pana la cateva luni invelita in hartie si tinuta intr-un loc aerisit si uscat sau direct in frigider Radacina de hrean se curata de coaja si apoi se rade pe razatoare. Aveti grija deoarece in momentul in care o radeti raspandeste vapori foarte puternici care pot crea neplaceri daca ii inhalati si deasemenea aveti grija sa nu va atingeti fata cu mana cu care ati umblat cu hreanul. Astfel ras, hreanul se foloseste proaspat sau conservat in borcane. Se pastreaza timp indelungat. Ptr. a ramane alb, hreanul ras se stropeste cu suc de lamaie sau otet. Daca nu se foloseste imediat, hreanul ras se amesteca cu o lingurita zahar si 4 linguri otet sau suc de lamaie. Se poate pastra la frigider cca 3 saptamani.

Sosurile nu trebuie niciodata fierte, ptr. ca isi pierd din iutime. Hreanul ras, care poate fi amestecat si cu mar ras, poate fi servit la fripturi reci sau la carne fiarta de vita. Este, de asemenea, indicat si ca garnitura ptr. carnatii grasi. Nu consumati hrean in cantitati prea mari, caci poate provoca senzatie de arsura la nivelul stomacului.

Eu personal, il consider indispensabil pentru sosuri, iar rasolul de vita si supa cu galusti fara o lingurita de hrean alaturi , mi se par de nedespartit !!

Tarta cu dovlecei si bacon

Este delicioasa, rapid de facut si totdeauna te scoate din incurcatura, cand nu stii ce sa mai pregatesti!

Aveti nevoie de:

- 1 aluat foetaj

- 2 dovlecei, 4 catei de usturoi

- 150 gr bacon afumat, 75 gr parmezan

- 200 gr smantana, 2 oua

- o mana de busuioc verde, sare si piper

- ulei de masline, un cubulet unt pentru uns tava

Dovleceii se spala si se taie cubulete. Bacon-ul se marunteste si el si se pune intr-o tigaie la calit cu ulei de masline. Se adauga si usturoiul maruntit si dovlecelul cubulete. Se lasa sa se rumeneasca un pic si se ia de pe foc. Intr-un bol se amesteca smantana cu cele 2 oua ,1/2 din cantitatea de busuioc tocat, sare si piper dupa gust. Se adauga si bacon-ul si dovleceii si se amesteca bine. Se ia o tava de cuptor, se unge cu unt si se intinde aluatul, avand grija sa avem pe fiecare parte a tavei marginile ridicate. Se pune compozitia si se coboara marginile. Se presara parmezan si restul de busuioc pe deasupra. Se baga la cuptor (eu o bag la 200 de grade si o las cam 35-40 min) si se scoate cand s-a rumenit.

Am servit-o ca aperitiv, alaturi de crostini si bruschette (ca in foto) si a fost mai mult decat satioasa si delicioasa. Se poate face si un sos de smantana cu usturoi si marar cand se serveste!

Pofta Buna !!!

Porumbei la cuptor

Am un prieten columbofil,care din cand in cand ,cand are "over-productie",imi mai procura sau mai bine zis ma cheama "sa avem grija" de ea(sau ei!).Ultima oara i-am gatit la cuptor asa cum o sa vedeti mai jos!
Aveti nevoie de:
-10-12 porumbei bine curatati
-2 cani de vin alb demisec
-o mana de busuioc si cimbru verde
-o capatana de usturoi, o lamaie
-sare de mare,piper, paprika
-2 cepe,1/2 varza
-ulei sau untura

Porumbeii se spala si se curata bine de toti fulgii, avand grija sa nu-i rupem prea mult pielea.Se pun intr-un vas mai mare ,sa incapa toti, si  se stropesc cu o cana de vin alb.Se baga la rece pentru cel putin 1/2 de ora.In acest timp se curata usturoiul si se zdrobeste.Se toaca busuiocul si cimbrul verde marunt.Se amesteca intr-un mojar(sau bol), usturoiul zdrobit,busuiocul si cimbrul tocat,zeama si coaja rasa de la lamaie, sare, piper si o lingura de ulei,pana se obtine o pasta verzuie. Se scot porumbeii de la frigider.Ceapa se taie julienne si varza se toaca fideluta. Se ia o tava de cuptor , se stropeste cu ulei(sau untura- e mai savuroasa!), se pune un pat din ceapa si varza tocata.Se ia apoi fiecare porumbel si se umple ,intre piele si carne cu compozitia verde de usturoi,busuioc ,cimbru si lamaie.Se ung cu ulei(sau untura), se "imbraca" in paprika si se pun in tava pe patul de ceapa si varza.Se repeta operatia pentru fiecare porumbel in parte.Se mai pudreaza cu sare si piper dupa dorinta,se stropesc cu ultima cana de vin, si se baga la cuptor.

Din cand in cand ii stropim cu zeama care se lasa in tava, ca sa nu se usuce.Cand s-au rumenit , se scot din cuptor si se servesc imediat,calzi.Daca se racesc  sau ii reincalzim ,carnea se intareste.Alaturi de un vin alb demisec bine racit , totul devine o poveste de demult!!

Pofta Buna!!!

Ciorba de storceag

Lucrul cel mai pregnant ,care mi-a ramas in cap, dintre toate felurile degustate in vacanta abia trecuta, este aceasta ciorba  -ciorba de storceag. Din cate am inteles este regina ciorbelor din Delta si se mananca doar la Sf Gheorghe.Cum reteta bucataresei din Sf Gheorghe este apropiata de cea a maestrului Radu Anton Roman, o sa va dau mai jos reteta lui.

"- 200 g cartofi ,1 ceapă , 1 morcov;

- 100 g smântână subţire ,1 ou ,1 linguriţă sare;

- 1 legătură mărar , 1 vârf cuţit piper pisat;

- 1 kg carne de sturion — morun, nisetru, păstrugă, cegă (sau orice alt peşte mare alb);

Se pun 2 litri apă cu sarea şi piperul la fiert.Se taie în bucăţele cât mai mărunte morcovul, cartofii, ceapa (dar nicicum nu se rad şi nici prin mixer nu se trec, că nu facem cremă).Se taie carnea de peşte (dezosată!) în cuburi de aproximativ 2 cm latura.Când apa dă în clocot se pun toate astea la fiert.Se bate smântână cu oul şi cu o cană de apă. Se toacă mărarul.După douăzeci de minute de fiert se adaugă ciorbei noastre smântână şi mărarul, se amestecă puţin şi se dă întrun clocot.

Storceagul se mănâncă întrun singur loc din România — la Sf, Gheorghe — Delta Dunării.

E un amestec de bucătărie ucraineană şi românească, o reţetă un pic pestriţă — şi continentală şi pescărească totodată — dar lejeră. Se poate face şi cu şalău, şi cu ştiucă, şi cu somon sau alt peşte alb de mare (nu merge însă, zic eu, cu somn sau crap, care-s graşi şi întorc gustul). Tăria nu se leagă cu ciorba uşoară ci un vinuţ mic şi poznaş, un Sauvignon adolescent de pe dealurile Tulcei, alb la piele şi mai mult decât fraged, infantil, Se poate bea si un vin usor sampanizat roze ,specific zonei deltei ,produs pe Grindurile Letea si Caraorman."

Este o ciorba exceptionala , nu este foarte greu de facut si merita chiar sa va duceti doar pentru asta acolo!!

Pofta Buna!!!

Gata , ne-am intors...

Gata , ne-am intors din vacanta.Doua saptamani excelente , una in delta la mare (a se citi Sf Gheorghe) si alta in Ardeal (la Augustin pe valea Oltului, intre Brasov si Sighisoara).Nu o sa intru acum in detalii turistice, referitoare la locurile pe care le-am vazut ,ci o sa ma refer doar la partea gastronomica a vacantei. Daca prima saptamana , asa cum puteti sa banuiti a fost sub semnul pestelui, a doua a fost mult mai "pamanteana" (cu gradina de legume mare, fructe, carne, lapte si branzeturi proaspete, paine buna facuta pe vatra, gatit pe plita cu lemne).

Prima saptamana , asa cum am mai spus, a fost un festin al pestelui.A fost o saptamana in care nu am gatit nimic(hic!), ci doar am degustat.Am degustat numeroase tipuri de peste, gatit in diverse feluri: de la peste  prajit sau pe gratar(caras,crap,somotei,rosioara)cu legume la cuptor,pana la diferite ciorbe(bors lipovenesc, ciorba de chefal , salau si somn ,ciorba de storceag-despre ea o sa mai vorbim,pentru ca este excelenta, ciorba de perisoare din peste,s.a), de la faimosul crap pe varza ,la hamsii proaspete prajite, de la saramuri si plachii facute din peste mare, la ardeii umpluti (bineinteles cu peste!), de la icrele de stiuca bine frecate, pana la chiftelutele de peste si scrumbia afumata servite la aperitiv. Bineinteles totul servit alaturi , cam de fiecare data, de un mujdei tipic si de o ciusca (ardei iute) verde sau rosie . Singurul meu regret, a fost, ca pestele de Marea Neagra(stavridul,calcanul,zarganul) a inceput sa fie prins cu o zi inainte de intoarcerea noastra, asa ca nu prea l-am degustat! Ca experienta culinara,o sapatamana in Delta cu meniu de peste, va recomand sa o faceti neaparat! Senzatia este una de saturatie(chiar de preaplin uneori!),dar a doua zi te trezesti cu gandul la ce minunatii vei manca oara si azi!!

A doua saptamana , asa cum am spus, a fost mai "pamanteana". Ne-am bucurat din punct de vedere gastronomic de viata la tara si avantajele ei.Prietenii nostrii de baza au fost gradina de legume (plina de rosii, fasole,dovlecei si dovleci, castraveti si varza) , copacii plini de fructe in parg(meri,peri si pruni),laptarul din sat (cu un lapte gras si bun -care la fiert dadea o cana de caimac!), ciobanita de langa Baraolt cu telemeaua, urda proaspata si casul proaspat si bun, brutarul din Baraolt cu painea lui de un kg ,coapta pe vatra si nu in ultimul rand, plita din curtea bunicilor , unde s-a gatit tot ce am mancat si unde mancarea gatita pe ea parca avea alt gust ,unul excelent de neegalat pe aparatele de gatit moderne.Dar despre asta o sa mai vorbim si altadata.

Deci ,per ansamblu , din punct de vedere gastronomic, cred ca am avut o vacanta destul de echilibrata, despre care o sa mai vorbim!