Ingredientul saptamanii - Tarhonul

Tarhonul este o planta aromatica folosita din pacate ocazional in Romania, cu exceptia zonelor Bantului si Ardealului. Sunt putine plante aromatice care, asemenea lui, pot da asa de usor un gust atat de atragator celei mai banale maniere de gatit si care sa poata face din felul de mancare cel mai simplu, incantarea unui gurmand.

Tarhonul, denumit si tarcăn, (Artemisia dracunculus L.) este o plantă perenă din familia Asteraceae. Are tulpina dreaptă si ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment.Tarhonul este o planta de cultura, perena, semilemnoasa, cu radacini mai putin adanci, dar numeroase si subtiri. Tulpina are o inaltime de 50-100 cm si prezinta numeroase ramificatii. Frunzele sunt linear-lanceolate, glabre, puternic aromate.

Tarhonul face parte din familia Compositae, adica a florii-soarelui. Este o planta originara din Siberia si Mongolia de unde s-a raspandit in cultura, in toate tarile din Europa si Asia, in secolul al XVI-lea. În Europa, francezii şi grecii au adoptat tarhonul fără rezerve. Considerat in unele tari regele ierburilor, tarhonul e folosit de multa vreme in zonele in care acum se afla Rusia, iar grecii il mestecau pentru a amorti dintii si maselele dureroase. In Evul Mediu, tarhonul era antidot pentru muscaturile veninoase ale serpilor. Acum este folosit pentru tratarea problemelor stomacului si multi il pun in mancare pentru a mai reduce din pofta. Ajuta ficatul sa produca bila si contribuie la o buna digestie, prevenind si bolile de inima, tensiunea ridicata si fiind un bun sedativ.

În cantităţi moderate, tarhonul se foloseşte proaspăt, uscat sau conservat în oţet. Pentru a-şi păstra aroma şi substanţele nutritive (în special vitaminele B1 şi C, eficiente într-o varietate de boli-de la hipovitaminoze, tulburări de digestie, anorexie, diabet zaharat şi până la dietele restrictive), tarhonul se adaugă în mâncare când aceasta este gata. De asemenea, profitaţi de beneficiile tarhonului folosind ceaiul, tinctura şi uleiul esenţial de tarhon.De la tarhon se folosesc frunzele si varfurile ramurilor, care se consuma cand sunt fragede, inainte de inflorire si tot atunci este recomandat sa se puna la conservat. Componenta principala a uleiului eteric de tarhon este estragolul, care reprezinta 60-70% din total. Frunzele de tarhon mai contin hidrocarburi terpenice, aldehida anisica, acetaldehida, vitaminele B1, C si saruri minerale.

Tarhonul a fost adoptat si utilizat masiv in bucataria meridionala.

In sudul Europei, mai ales in Franta, tarhonul este unul din componentele amestecului de “herbes de provence“, “fines herbes“ si “bouquet garni“, dar este preferat, mai ales in stare proaspata, de cate ori este posibil. Parfumul bogat si placut al tarhonului nemtesc (sau frantuzesc) il face sa fie un adaos minunat la felurile delicate cu pui, la sosurile de smantana, maioneza sau ciuperci. Cel mai des insa se foloseste la salate. Frecvent, aromatizeaza otetul sau uleiul de masline pentru salate. In acest scop, se poate combina cu caperele. Tarhonul este aromatizantul tipic pentru sauce béarnaise care poate fi considerat varianta mai picanta a sosului olandez. La noi ciorbele de vita, ciorbele si mancarurile de fasole se fac si cu tarhon.

Tarhonul este o planta cu insusiri deosebite. Frunzele si tulpinile placut aromate fac sa se intrebuinteze la condimentarea mancarurilor, ciorbelor, supelor, marinatelor, precum si la aromatizarea legumelor semiconservate (muraturi) sau a conservelor de carne si legume.

Acest condiment merita toata atentia noastra , asa ca daca va place aroma lui, nu-l ocoliti!

Pofta Buna!!