Dovleac cremos

Este o reteta asemanatoare cu altele, cu dovleac, gustoasa, fara multa munca in jurul ei si oricand gata sa va scoata dintr-un moment de pauza de inspiratie!

Aveti nevoie de:

-1 dovleac placintar

-1 pahar smantana lichida

-1 lingura branza sfaramicioasa(orice tip)

-1/2 lingurita nucsoara rasa

-3 catei de usturoi

-ulei de masline ,sare si piper

Se curata dovleacul cu grija si responsabilitate de coaja si samburi.Se taie apoi in felii potrivite.Se stropesc cu ulei de masline si se pudreaza cu nucsoara.Se pun toate intr-un vas potrivit de cuptor.Usturoiul se curata si se taie felii subtiri, dupa care se "insinueaza" printre feliile de dovleac.Se asareaza si pipereaza totul dupa dorinta.Se acopera apoi vasul cu folie de aluminiu si se baga in cuptorul preincalzit la 200 de grade.Separat se amesteca smantana lichida cu branza sfaramicioasa si un pic de piper. Dupa vreo 40 de minute de  stat la cuptor , se scoate vasul, se da jos folia de aluminiu, se verifica daca s-a inmuiat dovleacul(daca nu se mai baga pentru 10 minute!)si se adauga smantana cu branza peste.Se baga iar la cuptor sa se rumeneasca totul pentru inca 20 de minute.

Este excelent ca, garnitura si poate fi asociat cu diverse tipuri de carne.Mie imi mai place, ca inainte sa-l bag la cuptor sa-l pudrez si cu fulgi de ardei iute , pentru a da o tenta dulce-iute intregului preparat !!!

Pofta Buna !!! 

Ingredientul saptamanii - Nucsoara

Nucsoara (Myristica fragrans) este cunoscuta in alte limbi: engleza: Nutmeg; franceza: Muscade; germana: Muskatnub; italiana: Noce moscata; spaniola: Moscada, Nuez moscada 

Este sămânţa unui arbore veşnic verde din Moluccas, un grup de insule din estul Indoneziei, cunoscut şi sub numele de Spice Islands.Nucsoara a fost una dintre cele mai scumpe mirodenii care a ajuns in Europa prin secolul al – IX - lea prin intermediul negutatorilor arabi si a fost folosita mai intai la aromarea berii. Nucşoara a fost mult timp văzută ca un bun protector împotriva vrăjilor, demonilor şi multor alte himere ale pericolului. În Evul Mediu mulţi purtau cu ei nucşoare în mici recipiente din argint, lemn sau fildeş, sau chiar imitaţii sculptate în lemn.Arborii de nucsoara au cerinte specifice si nu sunt usor de crescut, deoarece au nevoie de foarte multa lumina, ploi abundente, umiditate mare si de un humus nisipos, intr-o zona de deal. Puietii obtinuti prin autoinsamantare sunt crescuti pentru plantatii noi. Scoarta lor are o culoare verde - gri, iar frunzele sunt de un verde inchis, cu o forma ovala, de dimensiuni mari (lungi de cca. 10 cm). Florile sunt mici, in forma de clopotel si au culoare galbena. Arborele de nucsoara are flori atat masculine, cat si feminine, care rodesc, ambele tipuri fiind necesare fertilizarii; exemplarele din urma dau fructe mai bune.Fructele arborilor autohtoni sunt lasate sa se coaca si sa cada singure, avand astfel cea mai buna aroma, dar ele trebuie adunate de pe sol in maxim 24 ore pentru ca incep sa isi pierda din calitati.Are flori gălbui din care se dezvoltă fructe mici şi vezi, sub formă de păstăi, care se recoltează de abia în cel de al treilea an de dezvoltare.

Nucşoara propriu-zisă, folosită în bucătărie, este sămânţa acestor fructe, ea este cea care conţine uleiurile aromatice  şi pentru a le conserva se păstrează în păstaie şi după culegere. Seminţele sunt relativ rotunde, lemnoase, de forma unei castane.Dupa alti autori, pomii de nucsoara au in jur de 1,5 m inaltime. In realitate, este vorba de existenta a doua soiuri de nucsoara: rosie si verde. Nucsoara rosie are fructe mai mari decat cea verde. Este folosita mai mult pentru curry si supe. Nucsoara verde are aroma mai rafinata, mai pregnanta decat cea rosie, fiind folosita cu precadere ca intaritor de gust pentru dulciuri si bauturi.Nucsoara contine uleiuri esentiale si saponina. Semintele coapte, uscate ale fructului contin un ulei volatil si un ulei fix. Frunzele uscate ale arborelui elimina un ulei esential constand in miristicina. Acest condiment a fost utilizat pentru prepararea diferitelor medicamente, in vremurile antice. Astazi, se regaseste in cateva preparate farmaceutice importante si larg utilizate, iar uleiul extras din aceasta planta este utilizat in alifii, parfumuri, lotiuni pentru par.Este buna in tratarea afectiunilor digestive,insomniei, deshidratarii,afectiuni ale pielii,raceli si chiar ca stimulent sexual.

Nucşoara are o aromă foarte fină, dulce şi iute totodată. Un amestec complex care lasă un post gust de portocală, lămâie şi camfor.Are o aroma puternica, cu un gust usor amarui, care se combina excelent cu scortisoara si cimbrul.

Nucşoara se foloseşte, de regulă, măcinată fin şi îşi eliberează cel mai bine aroma în timpul procesului de prăjire motiv pentru care se foloseşte la începutul procesului de gătire.

Italienii condimentează cărnurile pentru paste şi cârnăciorii mortadella, iar olandezii o folosesc pentru aromarea piureurilor de legume. Scoţienii au preluat-o în reţeta tradiţionala Haggis, în timp ce Orientul Mijlociu o preferă la prepararea cărnurilor de miel.La noi se foloseşte mai mult la aromarea vinului fiert sau a turtei dulci, iar în ţările de origine la amestecurile de curry. În doze mici, nucşoara participă la definitivarea unor reţete de prăjituri, mâncăruri cu carne, murături, cârnaţi, pateuri şi lichioruri, dar şi în unele sortimente de whiskey.

Eu o folosesc in special la piureuri de legume - de cartofi, dovleac,morcovi si alte radacinoase.

Atentie: Consumul moderat este esenţial în cazul nucşoarei. În doze foarte mari, plăcerea poate fi fatală.Nucsoara trebuie consumata in doze foarte mici. In caz contrar, excita cortexul motor si produce convulsii epileptice si leziuni ale ficatului. Chiar si o lingurita de nucsoara poate produce simptome toxice, precum arsuri stomacale, greata, voma, agitatie si ameteli insotite de halucinatii.

Mancarica rapida de fasole

Este asa cum spune si titlul, rapida si gustoasa.Este o modalitate de a face o mancare de fasole fara sa urmam neaparat pasii traditionali-pui fasolea la inmuiat, o lasi peste noapte,o fierbi si spumuiesti apoi ore-, mai ales ca fasolea la cutie isi pastreaza practic toate calitatile si in plus vine si semi-fiarta.Timpul de gatire este undeva la maxim 40 de minute cu totul , asa ca se poate face oricand.
Aveti nevoie de:
-250 gr de ciolan afumat dezosat
-2 cutii de fasole rosie
-o ceapa, 3 catei de usturoi
-o ramurica de cimbru, o foaie de dadin
-2 linguri bulion,o lingurita paprika
-o lingura otet balsamic
-ulei, sare si piper

Ciolanul se taie felii groase de 1 cm.Se pune la rumenit in ulei si se presara cu paprika.Cand consideram ca s-a rumenit indeajuns , se scoate si se lasa deoparte sa se odihneasca.In uleiul ramas, adaugam ceapa , usturoiul si cimbrul.Fasolea rosie o scurgem de apa in care a stat .Cand ceapa s-a colorat,adaugam si fasolea, lasand-o sa-si traga aromele.Se adauga si frunza de dafin si bulionul.Se lasa sa fiarba totul , pana scade indeajuns.Spre final se pune si otetul balsamic , se sareaza si pipereaza dupa gust si se mai lasa sa dea in vreo doua clocote, dupa care se adauga feliile rumenite de ciolan afumat care se incorporeaza in compozitie pentru a desavarsi minunea de fasole . 

Important este sa aveti alaturi un castron de castraveti murati si un pahar de vin rosu (o Babeasca recomand) si va garantez ca pana nu se termina totul din cratita nu va ridicati de la masa !!!

Pofta Buna !!!

Peste afumat

Mie imi place pestele afumat. Asa ca de cate ori am ocazia, mi-l prepar singur. O sa va povestesc si voua cum. De data asta, am avut un novac de vreo 5 kilograme (unora nu le place, dar mie mi se pare delicios pentru ca are multa carne si grasime) din care am afumat fileurile.

Aveti nevoie de :

- fileuri de novac

- sare grunjoasa

- frunze de dafin

- rumegus sau crengute de brad, visin, mar si prun

Pestele se curata si se fileteaza. Se spala bine si se usuca cu ajutorul unui servet. In zonele mai grase si mai groase se cresteaza cu ajutorul unui cutit si se impaneaza cu frunze de dafin. Se pune sare din belsug pe el si se lasa o zi la vant (daca aveti unde si puteti sa-l mai lasati o zi e excelent - mie mi-a fost frica de muste!). Dupa o zi se mai sareaza un pic si se baga la afumatoare. La inceput l-am lasat vreo 3 ore la fum mai cald (cu foc mai puternic), dupa care la fum rece - cand am inceput sa pun rumegus udat. In total, la fum, trebuie lasat minim 8 ore, ideal este sa-l lasi 12 ore. Dupa care  sa-l mai dai la vant inca minim vreo 4 ore. Cu cat mai mult cu atat mai bine.

Chit ca folositi doar o esenta de lemn pentru foc, rezultatul este unul excelent, folosind mai multe, devine sublim. Se poate folosi la multe salate sau mancat asa ca aperitiv. Este mult mai gustos si sanatos decat cel din comert, important este sa ai pofta!!

Pofta Buna !!! 

Salata cu peste afumat

Este o salata simpla, satioasa, care poate inlocui foarte bine o masa, fie ea pranz sau cina!

Aveti nevoie de:

- 300 gr cartofi

- 200 gr peste afumat (eu am avut niste sardine afumate)

- 2 mere (sau nectarine mai tari)

- 2 fire ceapa verde, 2 lingurite capere 

- o legatura busuioc verde

- 1/2 de fenicul

- zeama de la 2 lamai

- ulei de masline, sare si piper

Cartofii se spala si se pun la fiert, in coaja, intr-o oala cu apa si sare. Atentie sa nu-i fierbem prea mult, ca sa nu se sfarame. Pestele se curata de oase si se pune sa stea in 1/4 din cantitatea de zeama de lamaie cu o lingurita de capere zdrobite. Merele si feniculul se spala si se taie betigase sau felii subtiri. Ceapa si busuiocul se toaca  marunt. Cand cartofii au fiert, ii scoatem, ii curatam de coaja, ii taiem cubulete si ii punem intr-un bol de salata. Ii stropim cat sunt calzi cu ulei de masline si iar 1/4 din zeama de lamaie. Adaugam ceapa, restul caperelor si busuiocul si amestecam bine. Lasam un pic sa se mai raceasca (nu mult!) si venim si adaugam si pestele afumat, merele si feniculul. Amestecam bine si adaugam si restul de zeama de lamaie si mai stropim totul cu ulei de masline. Se sareaza si pipereaza dupa gust si dorinta.

Salata este mai delicioasa daca o lasam sa se mai odihneasca apoi 15-30 de minute.Totul devine magie alaturi de felii de paine prajita date cu usturoi si stropite cu ulei de masline!

Pofta Buna!!!

Pui cu dovleac si cartofi la cuptor

Pentru ca este sezonul lui, o sa va prezint o prima reteta cu dovleac , simpla si gustoasa , care se face rapid !
Aveti nevoie de:
-un dovleac mediu de 1-1,5 kg
-6-8 "ciocanele" de pui
-500 gr cartofi curatati
-o ceapa, 2 catei de usturoi
-o lingurita nucsoara rasa, o mana mica de cimbru verde
-ulei de masline,sare si piper

Se curata dovleacul de coaja si de miez .Se taie in bucati mai mici , felii sau cubulete si se amesteca cu cartofii (taiati si ei in bucati mai mici). Se pun impreuna intr-un bol , se stropesc cu ulei de masline,se sareaza si pipereaza dupa dorinta , se pudreaza si cu nucsoara rasa si se amesteca bine totul(nu va temeti sa va folositi manutele!!).Separat pregatim puiul, il spalam,il stergem cu un servet, se stropeste cu ulei de masline , se sareaza, pipereaza si "cimbreaza" dupa dorinta(bineinteles!) .Ceapa se taie julienne.Se ia o tava de cuptor, se unge cu ulei de masline, se pune ceapa taiata ca pat si se adauga peste dovleacul,cartofii si puiul. Se rad cateii de usturoi peste intreaga "asezare".Se acopera cu folie de aluminiu, se baga in cuptorul preincalzit la 200 de grade pentru 30-40 de minute, pana se inmoaie dovleacul si cartofii si se intrepatrund toate aromele. Dupa aceasta perioada se ia folia de aluminiu de pe tava si se lasa totul sa se rumeneasca pentru inca 15-20 de minute.

Este delicios , puiul capata niste arome nemaipomenite si ca totul sa fie perfect se poate face alaturi un sos de smantana cu usturoi ,care sa incununeze toata lucrarea!! Nu uitati sa aveti alaturi si un pahar de vin alb , rece, demisec care sa "unga bine osiile" !!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii - Dovleacul

A venit toamna si o sa vorbim de ce ne ofera natura in acest sezon!Prim invitat este -Dovleacul !!

Dovleacul sau bostanul sau cucurbăta (Cucurbita maxima) este o plantă erbacee anuală cultivată pentru fructul, florile și semințele sale.

Cucurbita maxima este o plantă anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare. Are frunzecordiforme (în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine marcate; prezintă o abundentă pilozitate pe frunze și tulpină. Florile sunt galbene și cărnoase. Fructul prezintă o mare variație (polimorfism): poate fi ovoidal sau sferic, de culoare verde sau portocaliu intens. Pulpa fructului este galbenă-portocalie, densă și cu gust dulce.Mărimea dovleacului variază între 25-40 cm diametru, deși există și cazuri excepționale. Există varietăți de vară având fructul de culoare deschisă și semințe mai moi (varietate care se conservă puțin timp) și varietăți de iarnă care sunt mai seci și mai dulci, folosite în produsele de cofetărie (durata de conservare este mai lungă).

Cea mai frumoasă poveste despre prove­nienţa do­­vleacului le aparţine dogonilor, membrii unui trib african, care spun că el creştea pe mar­ginea Căii Lactee, de unde seminţele lui s-au scutu­rat pe pământ. În Evul Mediu, alchimiştii îi acordau şi ei pu­teri "divine”, încercând să obţină cu ajutorul lui aur în laborator.Este originar din America de Sud, unde crește de formă sălbatică . A fost introdus într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul sec. XVI), ușurința hibridizării sale l-a facut să fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria). Azi se cultivă pe mari suprafețe în regiuni temperate din toată lumea.

Frate bun cu pepe­nele galben şi roşu, do­vlea­cului nu i se acordă însă atenţia cuvenită, atunci când e vorba de sănătate, deşi puterile lui de vindecare sunt unice, mai ales prin conţinutul mare de caroten.Beta-caroten, fibre, vitamina C, vitamina E, potasiu, magneziu, vitamina B5, sunt numai câţiva din nutrienţii pe care ţi-i oferă dovleacul.Culoarea galben-portocalie este dovada că dovleacul este plin de betacaroten, care îi conferă proprietăţi antiinflamatoare şi antioxidante. Acestea împiedică apariţia bolilor cardiovasculare şi diminuează riscul apariţiei diabetului. Dovleacul este recomandat persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, dar şi celor cu risc crescut de a dezvolta tumori canceroase. Dovleacul copt este indicat persoanelor care suferă de anemie, deoarece este bogat în acid folic (vitamina B9). 100 g de dovleac asigură 70% din necesarul zilnic de vitamina A.De la orice varietate de dovleac, poţi folosi şi miezul, şi seminţele pentru a trata problemele de sănătate de ­care suferi, începând cu migrene şi ­terminând  cu probleme digestive şi sterilitate.În unele țări floarea se consuma ca legumă; fructul se conservă, în condiții adecvate de lumină, temperatură și umiditate, până la 6 luni în condiții bune.Semințele sunt cunoscute sub numele de seminte de dovleac și li se atribuie proprietăți medicinale în medicina naturistă.

100 de grame de dovleac conţin aproximativ 30 de calorii, deci este un aliment foarte bun în cura de slăbire, cu condiţia să îl pregăteşti cât mai dietetic. Şi semintele te ajută dacă ţii cură de slabire. Ele sunt o gustare ideală pentru că, datorită grăsimilor conţinute, te ajută să te saturi mai repede. Însă ai grijă să nu exagerezi. 100 grame de seminţe de dovleac conţin în jur de 700 calorii.

In bucatarie ,in general se gateste prin coacere sau fierbere.Amandoua solutiile sunt bune si nu fac ca dovleacul sa-si piarda calitatile.Combinatiile bune ale lui sunt impreuna cu alte radacinoase(cartof,morcov,pastarnac,s.a), este delicios daca i se adauga un praf de nucsoara rasa sau de usturoi si este excelent ca supa crema sau garnituri pentru diverse carnuri.

Asadar nu va temeti de el si cumparati-l !!!

Pofta Buna!!