Conopida cu maioneza si usturoi

Si cum avem vedeta saptamana asta conopida, o sa va scriu despre o metoda rapida de a o gati. Aceasta este o reteta pe care am gustat-o intai la niste prieteni buni (multumiri VV), am aflat cat este de simpla, dar in acelasi timp si foarte gustoasa. Asa ca va recomand sa o incercati!

Aveti nevoie de:

- 1 conopida

- 1 capatana de usturoi

- maioneza (va recomand sa o faceti in casa)

- 1/4 lingurita nucsoara rasa

- sare si piper

- o mana de patrunjel tocat marunt pentru decor

Se curata, se spala si se desface in buchetele conopida. Se fierbe conopida intr-o oala cu apa cu sare al dente - daca se fierbe prea mult devine sfaramicioasa si cleioasa!. Se curata si se piseaza usturoiul. Maioneza se amesteca cu usturoiul pisat si piper. Dupa ce a fiert conopida, se scoate pe un platou si se presara cu nucsoara si sare. Se amesteca apoi totul cu maioneza cu usturoi. Se presara patrunjel pe deasupra. Trebuie lasat sa se raceasca totul (se poate baga si la frigider), dupa care se serveste.

Asa cum v-am zis este foarte simpla si rapida! Dar este si foarte gustoasa, cred ca tocmai din simplitatea ei venind savoarea! Este un aperitiv excelent si savuros !!!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Conopida

O gasim in aceasta perioada pe tarabe.Este delicioasa si hranitoare , asa ca in aceasta saptamana o transformam in vedeta.

Conopida este o plantă din familia Brassicaceae. Este o plantă anuală.Conopida sau "varza de Cipru", cum a fost denumita la inceput" provine, dupa cum ne sugereaza si porecla, din Ciprul antic si exista inca de acum 2.500 de ani.

Aceasta a fost cultivata in Persia antica si in Egipt, Italia, iar in secolul 16 a ajuns si in restul continentului european.

Conopida este considerata si un bun aliment anticangerigen si detoxifiant al organismului. Este o legumă ideală pentru cei care vor sa slabeasca deoarece nu are multe calorii şi grasimi. Printre proprietatile importante ale conopidei se numara prevenirea bolilor de inima, a atacului cerebral, detoxifierea organismului, bun anticangerigen, antireumatic, energizant natural, analgezic antianemic, oftalmologic, scade nivelul colesterolului si sprijina sistemul imunitar. Datorita continutului de fosfor, conopida are un efect benefic asupra dentitiei.Persoanelor care au probleme cu glanda tiroida (hipertiroida) le este recomandat consumul moderat de conopida, deoarece predispune la aparitia gusei endemice.Conopida este benefica si in cazul bruxismului si a altor ticuri nervoase.Conopida este recomandata fumatorilor.

Pentru a prepara conopida, indeparteaza frunzele si taie partea cu flora de la baza acolo unde se intalneste cu tulpina. Poti obtine bucati de diferite dimensiuni sau le poti face pe toate uniforme. Curata bine extremitatile care pot avea diferite puncte sau pot fi murdare.Cel mai des se foloseste inflorescenta, dar foarte bune sunt si tulpina si frunzele, pe care le poti adauga in supa.Pentru a evita ca leguma sa ia o nuanta maronie din cauza reactiei fitonutrientilor cu fierul din cuptor, adauga in apa in care o pregatesti putin suc de lamaie.Alege conopida care sa aiba o culoare alba si sa fie compacta, adica bobocii care alcatuiesc intregul manunchi sa nu fie separati. Evita sa cumperi conopida care sa aiba pete pe inflorescenta.Conopida poate fi folosita gatita sau murata. Daca nu s-a folosit toata conopida la gatit este indicat sa se pastreze la rece impachetata in folie, insa nu pentru mult timp.

Conopida poate fi gatita in multe feluri, de la modalitatile simple- fiarta ,cu un sos alaturi- pana la diverse sufleuri, tocanite sau supe si ciorbe.Se poate si mura si este excelenta pe timp de iarna !! Important este sa va folositi imaginatia si puteti sa reusiti preparate excelente !

Pofta Buna !!!

Tarta cu dovleac

Dulciurile nu sunt punctul meu forte in bucatarie.Dar din cand in cand , mai fac cate o incercare sa vada daca iese ceva.ce o sa cititi mai jos este ultima mea incercare, care chiar mi-a reusit.Este simpla si rapida si dupa parerea mea delicioasa!
Aveti nevoie de:
-1 aluat foetaj(eu am folosit Bella)
-1 kg dovleac
-250 ml lapte
-2 oua
-150 gr zahar , 100 gr zahar pudra
-1 1/2 lingurite de scortisoara macinata
-un cubulet de unt pentru uns tava
-sare

Dovleacul se curata, se taie cubulete si se pune la fiert intr-o oala cu apa si sare.Cand a fiert bine si a devenit moale, se scurge de apa.Se face din el un piure cu ajutorul unui mixer(eu am folosit un zdrobitor), adaugandu-se si incorporand laptele si zaharul(intai zaharul tos, apoi cel pudra).Apoi adaugam si cele 2 oua, amestecand bine compozitia, ca in final sa presaram si scortisoara.Totul se amesteca bine si se lasa sa se odihneasca alaturi 5 minute.Intre timp, luam o tava de cuptor, o ungem cu unt si intindem aluatul , lasand marginile ridicate.Se cresteaza pe fund aluatul cu ajutorul unui cutit.Se adauga apoi piureul de dovleac.

Se baga tava in cuptorul, preincalzit la 200 de grade si se lasa 40 de minute , pana cand se ingheaga si rumeneste totul.

Sincer, am fost surprins de cat de fina si gustoasa a devenit!Si asfel pot sa spun ca mi-a iesit!!!

Pofta Buna !!!

Mazare cu bacon si menta

O reteta rapida si gustoasa , oricand o garnitura potrivita sau chiar uneori si un fel principal satios si gustos !
Aveti nevoie de:
-1 kg de mazare (eu am luat si congelata si este excelenta)
-200 gr bacon
-o mana de menta
-o lamaie
-ulei de masline, sare si piper

Puneti mazarea la fiert intr-o oala cu apa si sare.Adaugati si menta, sa fiarba impreuna cu mazarea.Baconul se taie fasii, si se pune la prajit intr-o tigaie cu putin ulei de masline.Se prajeste pana devine rumeniu si crocant.Cand mazarea a fiert se scoate si se scurge bine, scotandu-se separat menta.Menta se toaca marunt si se amesteca cu bucatile de bacon , ulei de masline si jumatate din zeama de la lamaie.Se toarna apoi totul peste mazare, se amesteca totul bine si se adauga restul de zeama de lamaie.Se potriveste de sare si piper si se serveste.

Gustul bacon-ului (devenit moale-crocant!)combinat cu savoarea mazarei fierte cu menta , devine un "melanj" delicios !Daca o serviti ca fel principal , puteti presara deasupra bucatele de parmezan.Reteta este una simpla si savuroasa, avantajul suprem fiind ca puteti servi alaturi de ea orice tip de carne!!


Pofta Buna!!!

Cum ne imbracam si ne incaltam prin bucatarie

Aud tot mai multa lume care se plange, ca dupa cateva ore  petrecute in bucatarie este franta de oboseala, cu dureri de spate si de picioare si ca practic,bucatareala pentru ei devine practic o corvoada.Aici apar mai multe cauze si motive de la asezarea bancului de lucru,pana la asezarea masinilor de gatit,a spatiului din bucatarie,etc. Unul dintre motive(si chiar unul principal!) este si tinuta vestimentara pe care o ai .Astazi o sa va vorbesc un pic despre partea vestimentara.

Nu poti sa faci bucatarie imbracat gros (doar daca gatesti iarna afara!) si nici pe tocuri sau in bocanci.Trebuie ca in bucatarie  sa te simti confortabil si practic, iar timpul petrecut trebuie sa devina o placere si o incitare a simturilor.Daca nu trebuie sa te imbraci intr-un dress-code (asta daca nu lucrati intr-o bucatarie profesionista !) va recomand sa folositi lucruri comode si usoare , care sa-ti permita o libertate de miscare , propice pentru ceea ce faceti!Bineinteles , caci in decizia pe care o luati referitoare la imbracaminte si incaltaminte, trebuie sa tineti cont si de neprevazutul bucatarelii: stropi de ulei ,de apa fierbinte,etc ,atingeri de tavi si oale incinse ,sa.Pentru o mare parte dintre aceste "neprevazuturi" va ajuta sortul de bucatarie , care dupa mine,trebuie sa fie un must-do!

Un lucru important al vestimentatiei mai este si incaltamintea pe care o folosesti si care trebuie sa fie una usoara, care sa nu te oboseasca, sa nu aluneci cu ea si sa nu-ti dea dureri ale musculaturii

Eu prefer in bucatarie , pe langa acest must-do,care este sortul, sa fiu imbracat in tricou(si aici unul simplu) si un pantalon lejer, tip jeans sau din alt material usor , iar in picoare un pantof tip tenis, usor, cu talpa aderenta si ergonomica, pe care aproape sa nu-l simt,tipul acesta http://www.officeshoes.ro/inclataminte-converse-tenisi-star-player-ev/953 sau http://www.officeshoes.ro/inclataminte-converse-tenisi-star-player/950 .Sunt tipuri de incaltaminte comode si practice, in care iti respira piciorul si nu oboseste usor, motive pentru care ii prefer si ma fac ca sa nu-mi apara acele disconforturi despre care v-am scris mai sus.
De aceea va sfatuiesc sa tineti cont de acest lucruri ,adiacente bucatarelii, pentru ca sa nu transformati aceasta placere intr-o corvoada fizica !!

Tocanita de mistret si cartofi

Este o reteta la care "am lucrat" impreuna cu vecinul si am avut mai multe avantaje:el a adus mistretul si l-a fezandat, avem o plita afara pe care l-am gatit la foc de lemne, tot vecinul a adus si o palinca buna,am avut lemne bune de brad(pentru flacara de la plita!),vremea friguroasa,numai buna de stat afara la plita, asa ca totul a fost in favoarea gatitului !!Oricum , imi cer scuze pentru calitatea pozelor,care au fost facute la locul actiunii ,in acea seara friguroasa de octombrie(de palincuta alaturi nici o vorba,da !!!!) Pot sa va asigur , ca reteta este simpla si rezultatul a fost unul delicios !!

Aveti nevoie de:
-1,5-2 kg pulpa de mistret
pentru fezandat:
-mustar(dupa preferinta dulce sau iute)
-1l vin rosu demisec
-o mana de cimbru, 3 foi de dafin
-sare si piper
pentru tocanita:
-1,5 kg de cartofi rosii
- o capatana de usturoi
- 4 - 5 linguri de paprika( dulce sau iute dupa dorinta)
-o legatura de cimbru
- 2 cutii de rosii tocate
-2 linguri bulion
-4 linguri untura de porc
- sare si piper

Pulpa de mistret se spala, se curata de pielite si se taie in  bucati potrivite.Se pun intr-un vas mai adanc si se sareaza si pipereaza , dupa care se ung bine toate bucatile cu mustar.Se presara si cu cimbru, si se acopera apoi totul cu vin,Se pun si foile de dafin in zeama  si se lasa sa stea la rece totul , pentru minim 5-6 ore.

Cand suntem gata cu fezandarea, facem focul la plita si ne apucam si de tocanita.Punem un ceaun pe foc si adaugam untura la topit.Usturoiul se curata si se toaca feliute.Cartofii se curata si se imbucatesc potrivit, lasandu-i in apa rece pana le vine randul.Cand untura incepe sa sfaraie, se adauga bucatile de mistret si 2-3 linguri de paprika.Totul o sa inceapa sa sfaraie molcolm,prinzand si culoare, moment in care adaugam usturoiul si cimbrul.Se acopera cu un capac si se mai amesteca din cand in cand, totul, ca sa nu se lipeasca, carnea incepand sa-si lase zeama si sa se fragezeasca.

Dupa 30 de minute de "bolborosit" si fragezit, se adauga si cartofii  si restul de paprika.Se amesteca bine si se lasa vreo 5 minute sa-si traga aromele ,dupa care se adauga si rosiile tocate.Se mai pune si o cana de apa si se lasa totul sa fiarba.Cand cartofii sunt aproape fierti , adaugam si bulionul , se sareaza si pipereaza dupa gust. Se mai lasa cat sa se termine de fiert bine cartofii -personal, imi place sa-i las mai mult sa fiarba , ca sa se zdrobeasca unii in compozitie si sosul sa devina un pic mai pastos!

Alaturi de un bol de castraveti murati si cateva gogonele  aruncate deasupra , o mamaliguta  calda si un vin rosu sec sau demisec , totul devine o poveste si o incantare pentru papilele gustative !!Oricum unul dintre lucrurile principale,care conteaza, in amalgamul aceastei retete este gatitul pe plita, sau mai bine zis la foc de lemne!!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Cimbrul de gradina

Plantă ierboasă anuală, cimbrul de cultură (Satureja hortensis), cunoscut în popor sub denumirile de cimbrişor grecesc, lămâioară, lămâiţă sau iarba cucului, este un remediu dovedit încă din secolul I e.n.pentru virtuţile medicinale descoperite atunci.

Cimbrul (Satureja hortensis) este o plantă perenă din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri în înălțime. Cimbrul preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească. Cimbrul este foarte aromat, picant, cu un gust proaspăt, piperat.

Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. Cimbrul de gradina se cultiva la noi din secolul al XI-lea si era folosit la prepararea mancarurilor din carne. In gradini atinge o inaltime de 50 cm.

Cimbrul are efecte aproape miraculoase, atat in consumul intern sub forma de ceai, cat si pentru baile partiale si totale. Preparat si sub forma de extract-tinctura, cimbrul este folosit in special la tratamentul afectiunilor gastrointestinale sau a bolilor aparatului respirator. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu.  Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene.

Datorită calităților sale medicinale (uleiurile sale reduc balonarea și stimulează digestia), cimbrul este folosit cu precădere în asociere cu cărnurile bogate, înspecial cele grase și vânatul.Se folosește de asemenea pentru supe, cartofi copți, mâncăruri cu varză, fasole și cartofi, roșii și ciuperci.Aromele sale puternice îl recomandă pentru cărnurile marinate și/sau afumate, cimbrul fiind regăsit aproape în fiecare combinație pentru prepararea pastramelor.

Cimbrul proaspăt poate fi congelat însă, cel mai adesea, este uscat. Cimbrul se folosește în cantități reduse deoarece are o aromă puternică ce poate acoperi gustul ingredientelor. Pentru că cimbrul își degajă aroma prin fierbere, se adaugă întreg în mâncare – sub formă de legăturică – și se scoate după ce a fiert. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, de varza si cea de linte, dar și, asa cum am mai spus, la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor.

Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în România, aparține genului Thymus. Cimbrișorul (Thymus serpyllum) denumit și iarba cucului sau tamâița, e tipic pajiștilor însorite alpine din Carpați și e folosit în medicina naturistă, la prepararea ceaiurilor contra răgușelilor și laringitelor.Dar despre cimbrisor si alte specii de cimbru o sa mai vorbim altadata.