Fileuri de stiuca la cuptor

Asa cum se stie, stiuca are carnea mai fada, asa ca am incercat sa o "imbunatatesc" un pic, iar ceea ce a iesit a fost gustos si interesant!

Aveti nevoie de :

- o stiuca

- 200 gr slaninuta afumata (se poate folosi si un bacon mai gras)

- 2 lamai

- o capatana de usturoi

- un paharel vin alb dulce

- o lingura ierburi aromate uscate (cimbru, oregano, busuioc)

- ulei de masline, sare si piper

Se curata de solzi stiuca. Apoi se taie capul si se curata de organe si mate. Se fileteaza stiuca, scotandu-se fileuri cu tot cu piele, crestand-o de pe spate in lungul sirei spinarii. Se spala si se curata fileurile. Odata curatate, spalate si sterse, fileurile se stropesc cu ulei de masline si ierburi aromate si se pun in in zeama de la o lamaie, frecata in prealabil cu usturoiul zdrobit si un pic de ulei, sare si piper. Se lasa sa stea in zeama, la rece, pentru cel putin 15 minute (ideal ar fi pentru o ora), pana trag toate aromele. Slaninuta se taie pe lungime, in felii subtiri. Se ia o tava de cuptor, se stropeste cu ulei de masline si se aranjeaza fileurile care au stat in marinata, cu pielea in jos. Se acopera apoi, fiecare file cu feliuta de slaninuta. Se stropesc cu zeama de la celalta lamaie, cu vin si dupa dorinta cu sare si piper. Se baga apoi in cuptorul preincalzit la 170 de grade, pana se patrunde carnea si se rumeneste slaninuta Ca sa nu se usuce carnea pestelui, mai stropiti din cand in cand cu zeama scursa in tava.

Grasimea slaninutei, combinata cu ierburile marinatei si carnea de stiuca sunt o combinatie excelenta, savuroasa si gustoasa!Carnea de stiuca devine acum practic o bucatica de placere neasteptata! Bineinteles nu uitati sa aveti alaturi si un vinisor alb demisec, de prin zona Niculitelului (doar e langa balta!) bine racit , cu toate ca e toamna!

Pofta Buna !!!

Varza murata

Este una dintre cele mai populare  muraturi romanesti, este un ritual al toamnei.Reteta difera bineinteles de la o regiune la alta si de la o gospodarie la gospodarie.Ne place varza murata si zeama ei si o folosim toata iarna.Asa ca o sa va povestesc cum o pun eu la murat

Aveti nevoie de:
-un butoi (de lemn e ideal si..rar, de plastic e mai practic) de 50 de litri
-20-25 de verze
-o legatura de marar uscat
-o legatura de cimbru uscat
- 6-7 radacini de hrean
- sare grunjoasa
-2 gutui
-un porumb uscat
-cateva crengute de visin

Spalati bine butoiul.Hreanul se curata si se spala, iar radacinile mai mari se taie in parti mai mici.Gutuiile se taie in doua , se scoate cotorul cu samburi si se taie apoi in bucati.Varza se grijeste de foile exterioare, ofilite, se indeparteaza cu ajutorul unui cutit ascutit cotorul, decupanadu-l si in interior, obtinind niste gauri,causuri in locul unde era. In fiecare gaura facuta se pune cate o lingura de sare grunjoasa.Si acum incepem aranjarea: pe fundul butoiul punem o parte din crengutele de visin, marar si cimbru, cateva bucati de guituie,hrean si o mana de boabe de porumb.Incepem sa asezam varza , cu partea cu sare in sus, indesand-o cat mai bine.Din cand in cand , mai adaugam ,intercaland cimbru si hrean ,porumb si gutuie pana se umple bine butoiul.La final se acopera totul cu restul de frunze de marar si crengutele de visin.Se pune si o greutate deasupra, ca sa se indeseasca bine totul.Unii lasa apoi o zi , eu las doar vreo 4-5 ore ,ca sa se aseze varza, butoiul asa umplut , fara sa mai adaugam nimic.Dupa timpul de asezare , umplem butoiul cu apa retinand cati litrii am pus.In functie de cati litrii de apa am pus adaugam si sarea, dupa "algoritmul" -o lingura de sare la un litru de apa.

Dupa, urmeaza actiunea de pritocire (sau de aerisire) a verzei-eu o fac cu ajutorul unui furtun in care suflu,miscandu-l in toate zonele butoiului pentru vreo 10 minute- , actiune ce se va repeta cel putin doua saptamani,cu o frecventa de o data la doua zile.Varza este murată după o lună, o luna şi jumătate(depinde si de soi si marime) şi, dacă este murată corespunzător si pastrata intr-un loc mai racoros, se va păstra până la inceputul verii viitoare.

Este buna la sarmale, mancare cu afumatura , delicioasa cu mamaliguta alaturi, iar zeama pe langa acritul ciorbelor, te scoate din belea ,dimineata dupa un sprit ...asa ca la noi !!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii -Varza

La noi, suntem in plin sezon al ei, este ieftina si abia asteapta sa o gatim sau sa o punem la murat.Asadar saptamana asta, "vedeta" este binecunoscuta varza.

Modesta varza (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atat de des in oale si farfurii si care va fi celebrata in triumf de Craciun, a fost, candva, o planta salbatica, de padure, 'domesticita' in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane. In Dacia, se pare ca varza a fost adusa cu trei milenii in urma de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic.

Varza (Brassica oleracea), cunoscută și sub numele de curechi, este o legumă comestibilă , una din cele mai vechi legume cunoscute de om. Era cunoscută în rândul alchimiștilor drept materia primă a alimentelor.Varza este o plantă bianuală: în primul an vegetează, iar în al doilea an înflorește. Face parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are floarea de tipul patru, cu elementele florale așezate în cruce. Florile sunt grupate în inflorescențe de culoare galbenă.Se stie ca varza se cultiva pe continentul european de mai bine de 4.000 de ani. Varza este cunoscuta inca de pe vremea grecilor si a romanilor care ii recunosteau proprietatile medicinale declarand ca se afla deasupra multor altor legume. Folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente .Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de catre medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de panaceu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea Lumii Noi, facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata. Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oceanelor

Dar in ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a inceput sa fie cercetata de oamenii de stiinta abia in ultimii 15-20 de ani, cand aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale. In plus, studiile statistice realizate pe la inceputul anilor '90 au mai pus in evidenta un lucru uimitor: populatiile la care varza este aliment traditional, fiind consumata murata sau cruda in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase. 

In lume există peste 400 de soiuri de varză care diferă prin formă, dimensiune şi culoare, cele mai cunoscute fiind:

-varza alba

-varza rosie

-varza de Bruxelles

-varza creata

Cea mai cunoscută şi consumată este varza de culoare verde deschis sau varza alba, care poate fi găsită la orice supermarket sau piaţă, este avantajoasă din punct de vedere al preţului şi poate fi preparată în numeroase reţete, de la banala salată de varză, la elaboratele reţete de varză călită cu afumătură,sarmale, chifteluţe delicioase de varză cu griş, ciorba de varză sau minunata plăcintă cu varză şi dovlecei.La noi ,in aceasta perioada, toti o cautam ca sa o punem la murat cu sare, pentru a putea consuma mai tarziu si varza cat si sucul de la murat(pentru acrit ciorbele si mahmureala).

Asa ca, cum va spun de obicei , nu ezitati sa o consumati !!

Pofta Buna !!

Salata rapida de ghebe

Este sezonul ghebelor, le gasim si prin piete si o sa va prezint acum o modalitate rapida,gustoasa si savuroasa de a le gati!!( a le gati e mult spus, a face o salata e altceva!!)
Aveti nevoie de:
-1 kg de ghebe
-o legatura de patrunjel
-o capatana de usturoi
-ulei si otet de vin
-sare si piper
Ghebele se curata, se spala si se verifica bine sa nu aiba ramase impuritati.Se pun la fiert intr-o oala cu apa si sare. Separat, patrunjelul se toaca marunt. Usturoiul se curata si se zdrobeste.Se freaca usturoiul zdrobit cu patrunjelul tocat, sare,piper,ulei si otet.Se mai poate adauga si un pic din apa in care au fiert ghebele.Cand ghebele au fiert, se scurg bine si se pun intr-un bol de salata sa se raceasca.Dupa ce s-au racit ,se adauga sosul de usturoi si patrunjel  si se amesteca cu destoinicie.Dupa gust si dorinte se mai pot stropi cu ulei sau otet si regla cu sare si piper.

Se poate servi ca o salata sau merge si ca garnitura ! Mie personal imi place sa le mananc impreuna cu un colt de paine calda, pe vatra sau chiar si cu mamaliga!!


Pofta Buna !!!

Spaghete cu spanac si pulpa de pui la gratar

Este unul din felurile preferate ale lui Nica, se face repede si este delicios!
Aveti nevoie de:
-o pulpa dezosata de pui
-zeama de la o lamaie
-1/2 pachet spaghete
-500 gr spanac fiert (sau congelat)
-200 ml lapte
-o nucata de mozarella(sau cas dulce)
-o lingurita de Herbes de Provence
-o ceapa, 2 catei de usturoi
-ulei de masline,sare si piper

Pulpa de pui se spala si se aranjeaza de pielite si zgarciuri.Se sareaza si pipereaza, se pudreaza cu jumatate din cantitatea de HdP si se pune sa stea in zeama de lamaie amestecata cu un strop de ulei de masline pentru 10 minute.Ceapa si usturoiul , se curata si se toaca marunt si se pun la calit intr-o tigaie mai adanca cu ulei de masline.Cand incep sa prinda un pic de culoare se adauga si spanacul la calit pentru 2-3 minute.Dupa, se stinge totul cu lapte , se aduga restul de HdP si se lasa sa fiarba la foc mic.Separat se fierb in apa cu sare, spaghetele, al dente(scurtand timpul indicat pe pachet cu 2-3minute!) .Se pun apoi peste spanac, se amesteca bine si se lasa sa mai fiarba impreuna 2-3 minute.Daca spanacul este prea legat, se mai poate adauga 1-2 linguri din apa in care au fiert spaghetele.Mozarella(sau casul dulce) se rupe in bucati si se presara pe deasupra lasandu-se sa se topeasca.Intre timp se ia o tigaie grill de aragaz, se sterge cu un servet imbibat in ulei si se pune la incins pe foc.Se frige apoi pulpa dupa dorinta si placere.Se servesc impreuna. 

Nica de fiecare data este incantat de acest fel de mancare, pe care el il adora!!Este sanatos si savuros , asa ca-l inteleg de ce ii place !!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii - Leusteanul

"Nu exista ciorba sau bors la noi , care sa se numeasca asa, daca la sfarsit nu incununam opera cu leustean proaspat " 

Leușteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, folosită drept condiment în supe și în alte feluri de mâncare.Leusteanul este o planta care poate atinge inaltimi de aproximativ 2-3 metri. Tulpina plantei este ramificata, groasa si tubulara.Frunzele sunt compuse, au o forma ovala si marginea zimtata. Culoare frunzelor este verde deschis.Florile cresc desupra tufei si au forma unei palarii. Acestea sunt mici si au culoarea galbena. Din flori rezulta semintele.Rădăcina leușteanului este pivotantă și de foarte mari dimensiuni, putând atinge lungimi de peste 1 metru.Este o plantă mediteraneană, descoperită și folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei.Deși provine din regiunile mai calde, leușteanul s-a adaptat de minune în România.În popor, era cu­noscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spi­ritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de din­colo, de­cât combinaţia dintre leuş­­tean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină).În Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dădea să mănânce dimineaţa turte de grâu cu leuştean verde, ca să fie ferite de "zburători şi alte ispitiri necurate". În nordul Moldovei, se credea că rădăcina de leuştean, dez­­gropată în Vinerea Mare şi administrată pisată în fiecare seară, ajută la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metodă de exorcizare. De ase­me­nea, se credea că, adăugate în apa din scăldă­toare, frun­zele de leuştean alungă gândurile negre.

Putem spune, pe bună dreptate, că leușteanul este mai degrabă o plantă medicinală decât o simplă legătură de zarzavat Principiile active pe care le conține au o puternică acțiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin și celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic ca aliment, putând deveni, la nevoie și atunci când este dozat corespunzător, și un remediu eficient într-o multitudine de boli cum ar fi indigestia,dispepsia, litiaza renală, anorexia , colicile intestinale. Uleiul obținut din leuștean scade tensiunea și stimulează diureza.Ceaiul preparat din semințe de leuștean liniștește rapid durerile de stomac. În plină vară, leușteanul înflorește, dând naștere unor flori compuse în forma unor umbrele, de culoare galbenă, din care se vor forma semințele.

Nu este deloc o plantă pretențioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât și la îngheț. Este o plantă perenă, iar atunci când este cultivată în gradină, trăiește în medie 7-10 ani. Leușteanul crește pe soluri grele și reci, spre deosebire de rudele sale care le preferă pe cele nisipoase și calde. Frunzele de leuștean se pot recolta după nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formează mănunchiuri care se usucă și se pot păstra astfel tot timpul iernii, în saci de pânză sau în borcane. O metodă alternativă de păstrare o reprezintă presarea puternică a frunzelor verzi în borcane, peste care se adauga multă sare de bucătărie.În bucătăria tradiţională românească, Leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorba de delicioasele ciorbe de post, al căror gust sporeşte prin frunzele aromate ale leuşteanului, sau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contraca­rea­ză toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit.Frunzele de leustean sunt folosite frecvent pentru a da aroma preparatelor la care se adauga ardei iute.De asemenea, leusteanul mai este folosit la condimentarea placintelor cu carne de pui, a legumelor fripte si la prepararea pestelui marin sau a fructelor de mare.Frunzele proaspete de leustean pot fi adaugate la salate pentru a le parfuma si a le da un gust unic.Pe langa proprietatile culinare pe care le are, frunzele si florile de leustean mai sunt folosite si pentru ornarea diferitelor mancaruri si chiar a torturilor.Semintele si radacina de leustean au de asemenea, multiple intrebuintari in bucatarie. Acestea pot fi folosite pentru condimentarea carnii de porc si vita.Acestea mai pot fi folosite pentru aromarea biscuitilor, in prepararea saratelelor si chiar a painii.

Deci nu va feriti de leustean si incercati sa va folositi de el cat de des puteti mai ales ca ii stim bine gustul si parfumul!!

Pofta Buna!!!

Orez cu dovleac

Am incercat si mi-a reusit. Este gustos, simplu de facut si are si o tenta exotica!!

Aveti nevoie de:

- 300 gr de orez cu bob lung

- un dovleac de 1 kg

- o ceapa, un ardei gras rosu, un morcov

- 1 l supa de legume (sau de pui sau vita)

- 7-8 boabe ienibahar

- 2 lingurite praf de curry

- ulei, sare si piper

- patrunjel verde tocat pentru decor

Orezul se pune intr-un bol, se acopera cu apa si se pune la inmuiat pentru 15-20 de minute. Ceapa se taie marunt, ardeiul gras si morcovul se taie in bucatele. Dovleacul se curata de coaja si seminte si se taie cubulete de 2 cm. Se ia o oala mai adanca, se adauga ulei si se pune la rumenit ceapa, ardeiul si morcovul pe foc mic. Se adauga si boabele de ienibahar (un pic zdrobite ca sa-si lase aroma mai bine!) si o lingurita de curry. Cand incep sa se inmoaie legumele, adaugam si jumatate din cantitatea de dovleac, lasandu-l sa-si traga aromele. Adaugam apoi sa se caleasca un pic si orezul inmuiat si bine scurs de apa. Amestecam bine totul ca sa nu se lipeasca. Se stinge totul cu supa si se lasa sa fiarba la foc molcolm. Dupa 10 minute de fiert incet, se adauga si restul de dovleac (astfel o sa avem in compozitie un dovleac mai lipicios si unul mai crocant!) si lingurita de curry.Se lasa inca 7-8 minute sa fiarba totul bine, se sareaza si pipereaza dupa gust, dupa care se baga oala pentru 15-20 de minute in cuptorul preincalzit la 180 de grada, ca sa mai scada un pic. Se serveste presarat cu patrunjel.

Este o combinatie delicioasa si daca doriti sa-i dati  si o altfel de tenta, mai savuroasa si un pic picanta, puteti presara odata cu a doua transa de dovleac si o lingurita de fulgi de ardei iuti, ca sa imbinam iutimea lor cu dulceata dovleacului !!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Curry

Praful de curry , a nu se confunda cu mâncarea cu acelaşi nume, este numele generic al unui amestec variat de condimente.

Praful de curry a fost inventat de către coloniştii englezi din India în încercarea de a cuprinde diversitatea bucătăriei indiene într-un singur mixt. În prezent praful de curry este răspândit în multiple combinaţii în întreaga lume.Curry este numele generic adoptat în Occident pentru a descrie o serie de mâncăruri elaborate cu un amestec de condimente, tipic bucătăriilor asiatice. Numele a fost popularizat de către coloniștii britanici din India și era utilizat pentru a descrie o serie de mâncăruri locale cu sos. Cuvântul curry deriva din “kari” însemnând “sos” în limba tamilă. De fapt, cuvântul este foarte puțin utilizat în India, unde se preferă denumiri locale, dintre care cea mai cunoscută este “massala” care înseamnă "amestec".Intrucât nu există o reţetă unică şi nici măcar una stardard a acestei mixturi care poate cuprinde 10-20 de condimente, e greu de indicat o formulă de prezentare unică. Cu toate acestea, din niciun amestec de curry nu lipseşte praful de curcumă(turmeric), cel care dă culoarea – mai mult sau mai puţin galbenă, în funcţie de restul condimentelor – ale acestui mixt.Compoziția și proporția condimentelor utilizate variază.În afară de condimente menționate anterior, alte condimente de obicei găsite în diferite pulberi curry în India sunt ienibahar, piper alb, muștar, ghimbir, scorțișoară, chimen prăjite, cuișoare, nucșoară, nucșoară, verde, cardamom semințe sau negru cardamom păstăi, frunze de dafin si boabe de coriandru.

 Cu toate acestea, se poate spune că un curry conține în general curcuma, ghimbir,nucsoara, chimion,piper, coriandru, piment şi/sau seminţe de schinduf. etc. În funcţie de sortiment, ingredientele amestecului de curry, sunt fructate, aromate sau iuţi.La amestecul de mai sus, în unele zone ale Indiei, se adaugă cuişoare, scortisoara, nucsoara, piper de Cayenne şi paprika (boia de ardei).Thailandezii, malaiezienii şi indonezienii adaptează curry-ul gusturilor lor adaugându-i praf de cocos, iarbă de lămâie şi frunze de curry.Alte amestecuri mai includ făină de legume pentru a da un plus de consistenţă prafului de curry.Mai jos o sa va prezint cateva feluri de amestecuri:

-curry de Sri Lanka -Acest amestec exotic, oriental și aromatic vă este adus din grădinile pădurilor organice aflate în grija micilor familii de fermieri din Sri-Lanka, astfel asigurând o calitate excelentă și savoare oricărei bucătării.Conţine: Chili, Cuişoare, Piper Negru, Scorţişoară, Frunze de Curry, Turmeric, Frunze de Pandan.

-curry de Goa -Chiar dacă Goan Curry este de bază în Goa, asta nu înseamnă că nu îl poți prepara și la tine acasă. Există multe variații ale acestui curry specific zonei de sud-vest a Indiei, dar esența constă în laptele de cocos condimentat și gătit împreună cu dulceața cepei și acrișorul fructos al Armchur-ului (pudră de mango) .Conține: Coriandru, Fenicul, Turmeric, Scorțișoară, Chili, Piper, Schinduf, Cardamom, Chimion, Amchur, Măciș.
-curry Korma - contine si migdale si pudra de nuca de cocos 

Curry este strâns legat de orez. De asemenea, se asezonează cu curry mâncărurile cu carne, peşte şi legume.Se simte bine în compania bamelor, legumelor rădăcinoase dar şi cu banane sau mango.Praful de curry se adaugă în mâncare de la început când se rumeneşte în puţină grăsime .Atenţie însă să nu-l ardeţi deoarece devine amar.După rumenire amestecul de curry se stinge cu supă de legume sau carne. Este bun mai ales în amestec cu laptele de cocos, chili, ceapă şi usturoi.

Asa ca , asa cum va spun de fiecare data , nu va feriti de el !!

Salata de sfecla,pere,mere si branza feta

Este o salata gustoasa,"fatoasa", plina de vitamine si usor de facut!
Aveti nevoie de:
-2 sfecle rosii sau si de alta culoare
-2 pere mai tari si coapte
-2 mere
-1-2 lamai
-200 gr branza feta
-sare si piper
-o mana de patrunjel verde tocat pentru decor

Se curata sfecla de coaja(fara sa reusim sa ne murdarim !!),dupa care se taie in betigase(bastonase,etc) cat mai fine.Merele si perele se spala si se taie la fel in betigase.Se amesteca cu sfecla si se stropesc bine cu zeama de la o lamaie.Se lasa sa stea in zeama pentru minim 15 minute.Se aseaza apoi totul pe un platou de salata.Branza feta se taie cubulete si se presara pe deasupra amestecului de sfecla ,mere si pere.Se asezoneaza dupa dorinta cu sare si piper, la nevoie si dupa gust se mai adauga   zeama de lamaie. La final se presara patrunjelul tocat.

Este excelenta si savuroasa , oricand facand fata startului unei petreceri sau mese festive ! Cred ca pentru cei care tin regim este o buna variatiune pe tema!!


Pofta Buna !!!

Supa de ceapa

Banuiesc ca celor care le place , stiu sa o faca , asa ca ma adresez acum celor care nu au facut-o pana acum si vor sa o incerce.Este o metoda dupa care , mie imi iese repede si delicioasa!!
Aveti nevoie de:
-1,5 kg de ceapa(galbena,alba,diamant)
-1 foaie de dafin
-1 mana de cimbru
-8 catei de usturoi
-1,5 l de supa de legume(merge si cea de pui sau de vita)
-ulei de masline,sare si piper
-1 bagheta frantuzeasca, 1 cubulet de unt(150 de grame)
-2 linguri de parmezan

Ceapa se curata si se taie julienne.Usturoiul se curata si se taie felii subtiri.Se ia o oala de ciorba , se pune pe foc mic, se adauga uleiul de masline si untul sa se topeasca si se pune ceapa, usturoiul, dafinul si cimbrul sa se caleasca si sa se inmoaie.Se acopera cu un capac si se lasa la foc mic pana se inmoaie bine totul , amestecand din cand in cand ,fiind atenti sa nu se lipeasca ceapa -cam 20-25 de minute.Se ia apoi capacul, se da focul mai tare si se lasa asa pana cand ceapa prinde un pic de culoare-atentie sa nu o ardeti!Se adauga apoi supa de legume, se potriveste de sare si piper,se da focul mic, se acopera si se lasa sa fiarba molcolm pentru inca maxim 20 de minute.Separat se ia bagheta se taie felii ,cam de 1 cm, se stropesc cu ulei de masline,cimbru si parmezan si se baga in cuptor sa se rumeneasca un pic.Se serveste fierbinte supa, punandu-se deasupra felia de bagheta rumenita si presarandu-se parmezan.

Mie imi place in mod deosebit aceasta supa , mi se pare excelenta si delicioasa!Este oricand o buna schimbare fata de ciorbele si supele noastre cu care suntem obisnuiti!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii - Ceapa

Multa lume iubeste gustul cepei, dar putini sunt aceia care se incumeta sa o consume in orice situatie si chiar mai putini cei care ii cunosc beneficiile asupra sanatatii. Este plina de minerale, nutrienti, vitamine si compusi antiinflamatori unici.

Ceapa (Allium cepa)provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă. În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor concentrice și era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele.Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.

După metoda de cultivare, există "ceapa de vară" și "ceapa de iarnă" . Ceapa de vară este semănată primăvara timpuriu și recoltată în luna august și septembrie. E poate fi depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă și mai puțin iute, este semănată în august, devine adultă numai în primăvara următoare și poate fi recoltată în luna iunie, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.

Ceapa susţine sănătatea creierului şi a inimii, întăreşte oasele, ajută la digestie şi reduce chiar şi riscul dezvoltării cancerului. Iată un motiv pentru care ar trebui să te gândeşti de două ori înainte să eviţi consumul de ceapă, pentru că îţi va da o respiraţie mirositoare.Mirosul înţepător al cepei este dat de sulfura de alil, un compus care conţine sulf cunoscut pentru calităţile lui ce protejează vasele de sânge împotriva problemelor cauzate de colesterol. În medicină, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. 

În bucătărie este folosită ca și condiment si are o multitudine .Ceapa este ingredientul esenţial pentru majoritatea bucătăriilor din lume şi îndeplineşte această funcţie cu atâta graţie încât uităm că ar putea fi luată în considerare doar pentru calităţile sale individuale, ceapa fiind o legumă delicioasă. 

O sa va prezint acum cateva tipuri , descrise de Sophie Grigson:

CEAPA ALBĂ COMUNĂ 

Varietatea comună de ceapă, cu o coajă galben-maronie este ceapa care se foloseşte pentru gătit. Soiurile de ceapă albă variază mult şi, în funcţie de sezon şi tip, pot fi mai mult sau mai puţin iuţi, mai mult sau mai puţin suculente. Între tipurile de ceapă cultivate în România, atât autohtone, cât şi străine, (Wolska, Banco) soiul diamant este cel mai răspândit.

CEAPA ROŞIE

O ceapă întotdeauna la modă. Mai dulce decât majoritatea soiurilor albe, este ideală pentru a fi consumată crudă. Culoarea acestei cepe este trăsătura cea mai importantă, folosiţi-o atunci când culoarea poate aduce o notă specială felului pe care doriţi să îl pregătiţi.

HAŞME (ŞALOTE)

Sunt foarte parfumate şi mai puţin iuţi decât cepele mari. Cresc asemeni usturoiului, grupate, iar atunci când le cureţi, poţi observa că sub coaja comună se ascund adesea doi bulbi. Sunt şi albe, dar majoritatea au o nuanţă roşiaticrozalie. Mărunţite, dau un parfum aparte umpluturilor şi sosurilor.

CEAPA GALBENA COMUNĂ 

Varietatea comună de ceapă, cu o coajă galben-maronie este ceapa care se foloseşte pentru gătit. Soiurile de ceapă albă variază mult şi, în funcţie de sezon şi tip, pot fi mai mult sau mai puţin iuţi, mai mult sau mai puţin suculente. Între tipurile de ceapă cultivate în România, atât autohtone, cât şi străine, (Wolska, Banco) soiul diamant este cel mai răspândit. 

ARPAGICUL 

Este o varietate de ceapă mică şi mai rotundă decât haşmele, cu o coajă maronie. Arpagicul se poate mura sau servi întreg în feluri de mâncare precum coq au vin.

CEAPA VERDE 

Ceapa de primăvară sau ceapa de salată, este lungă şi subţire. Este cel mai dulce tip de ceapă din lista noastră. Poate fi consumată crudă fără nicio problemă, dar dulceaţa ei creşte atunci când este un pic sotată în ulei sau unt.

In functie de zona mai sunt si alte tipuri de ceapa, dar despre ele o sa vorbim altadata.

Atunci când cumpărăm ceapă, cel mai important factor este fermitatea, nu se aplică însă în cazul cepei verzi. Zonele moi sunt un semn că mucegaiul s-a instalat, dar acestea se pot îndepărta pentru a se consuma restul. Evitaţi cepele care au încolţit, este un semn că nu au fost păstrate bine. Cepele verzi proaspete trebuie să fie vioaie, tinere, aproape casante. Atunci când sunt maronii la capăt, albicioase şi dure ca o hârtie mai sus, au îmbătrânit deja.

Alte cateva sfaturi referitoare la ceapa:

-ceapa in exces poate duce la probleme de ordin gastrointestinal, greata si diaree;

- stocheaza ceapa intr-un spatiu bine ventilat, la temperatura camerei, departe de o sursa directa de caldura sau de lumina. Cu exceptia cepei verzi, ea nu trebuie sa fie refrigerata;

- nu trebuie sa o tii aproape de cartofi, caci acestia vor absorbi umezeala si se vor strica mai repede ambele legume.

- tine ceapa la racoare pentru o ora inainte de a o curata;

- ceapa galbena este indicata la gatit, pentru ca va capata o nuanta placuta de maroniu inchis, atunci cand este folosita in supe si tocanite;

- ceapa rosie este buna pentru salate si sandvisuri proaspete;

- ceapa alba este cea mai folosita in bucataria mexicana, luand culoarea galben-auriu cand este sotata. 

- taie ceapa langa o fereastra deschisa

In final o sa inchei cu o poveste semnificativa despre importanta si caltatile cepei:

"In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa.

Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.
Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa."(text preluat din grupul Teranat,autor necunoscut)

Pofta Buna !!!