Am auzit cu totii de el, ne place cum suna numele lui (un ecou mediteranean auzim!!), asa ca azi o sa vorbim un pic despre el, vedeta acestei saptamani -Oregano.
Denumire stiintifica- Origanum vulgare din familia Lamiaceae , dar la noi este cunoscut si sub denumirile populare urmatoare: broasca, budeana, busuioc de padure, dost, furustan, mageran salbatic, origan, poala Sfintei Marii, rigan, solovarf, sovarv, sovarf rosu, sufulf, trifoiste (dupa cum se poate vedea este destul de cunoscut!).Origanum este o familie cu peste 30 de specii.Specific bazinului mediteranean, oregano este o mirodenie care iubeşte soarele şi îşi intensifică aroma sub acţiunea lui. Poate fi cultivat, în grădină sau ghiveci, în toate zonele temperate.Oregano salbatic sau sovarful, planta foarte raspandita in Carpati, era cunoscut si de daci, care ii spuneau "budila". Era folosit atat ca remediu de sanatate, cat si la vopsit. Faima lui era legata de faptul ca vindeca sifilisul si ca frunzele lui, crude sau uscate si amestecate cu seu de oaie, aplicate pe "buba neagra" o tamaduia in timp scurt. Tot de atunci s-a pastrat si obiceiul de a presara planta intre haine in lada de zestre, pentru parfum si protejarea de molii. Fiertura de sovarf se folosea si pentru igienizarea casei, stropindu-se cu ea podeaua de lut.
Oregano este o planta cu tulpina in 4 muchii, verde, cu nuante rosietice, acoperita cu perisori, lemnosa si ramificata in partea superioare ce creste pana la 80 cm inaltime, sub forma de tufe. Are frunze de forma ovala, acoperite si ele cu perisori foarte fini, opuse, cu marginea dreapta sau usor zimtata, ascutite la varf.Florile cresc reunite in buchete in varful tulpinii si al ramurilor; ele sunt mici, purpurii, in forma de tubulete si bractee de culoarea vinului rosu. De regula, sunt de culoare roz-violacee, mai rar albe si infloresc din iunie pana in august, iar fructul este o tetra-nucula.Semintele, desi extrem de mici ovale (12000 bucati la 1 g), de culoare maroniu- inchis sau rosietica isi pastreaza puterea de germinare de peste 5 ani. Daca sunt strivite intre degete, atat frunzele, cat si tulpinile, emana un miros foarte placut si aromat. Intreaga planta are miros caracteristic.
Principalul constituent al oregano-ului este uleiul esential (max. 4%) ce contine doi fenoli: carvacrolul si thymolul; mai mult, o varietate de monoterpene hydrocarbons (limonene, terpinene, ocimene, caryophyllene, ß-bisabolene si p-cymene) si alcool monoterpene (linalool, 4-terpineol). Planta mai contine: tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substante minerale etc. Semintele contin uleiul esential timol, cu efect rapid asupra organismului.Contine un numar mare de nutrienti, inclusiv vitamina K, fier si magneziu.Oregano creste productia de progesteron, lucrand la nivelul receptorilor intracelulari. Acest hormon are un rol esential pentru organism, ajutand la mentinerea unui program sanatos de somn si la normalizarea nivelului de zahar din sange.Florile sale sunt antiseptice, iar intreaga planta are proprietati antibacteriene. Uleiul de oregano poate fi folosit ca si antibiotic, el exterminand, in testele de laborator, stafilococii.Oregano are de 42 de ori mai multi antioxidanti decat merele, de 30 de ori mai multi decat cartofii si de 12 ori mai mult decat portocalele. Planta uscata corect isi pastreaza culorile naturale si o aroma placuta. Dupa uscare, partile dure (tulpinile) se pastreaza separat si se folosesc pentru uz extern, iar din flori si frunze se prepara ceaiuri, tincturi sau infuzii pentru uz intern.
Usor de confundat, maghiranul si oregano se pot inlocui adesea unul pe celalalt, in utilizare. Oregano are o aroma mai intepatoare decat maghiranul, parfumul lui fiind mai intens. In cazul ambelor plante aromatice, cu cat mai fierbinte si uscata este clima in care se dezvolta plantele, cu atat mai puternice le sunt aroma si gustul. Oregano este inrudit cu maghiranul (provenit din Asia Mica), avand totusi gust si aroma un pic diferite.Gustul de oregano este înţepător, uşor dulce şi plăcut proaspăt. Are un miros intens.Condiment clasic al sosurilor de paste şi pizza, deci foarte utilizat în bucătăria italiană, oregano este totodată o prezenţă plăcut obsedantă a bucătăriei greceşti unde îl întâlnim de la salata grecească la preparate din peşte.Bucătăria franceză, în special cea provensală, îl foloseşte în amestecu-i tipic de ierburi.In Mexic se foloseşte în amestec cu chilli pentru asezonarea cunoscutului chili con carne.Oregano se asociază bine cu mâncărurile de legume pregătite din dovlecei, zucchini, ardei graşi şi cartofi, dar şi cu fripturile de porc, vită şi miel.Iubitor al altor ierburi, cum sunt rozmarinul, cimbrul şi busuiocul, oregano este un condiment aromatic care se adaugă la sfârşitul preparării mâncării pentru a-şi degaja pe deplin aroma.Este un bun condiment natural. Gospodinele de la tara nu cumparau condimentele din magazine pentru ca natura le oferea o gama bogata de plante aromatice; ele foloseau oregano salbatic pentru a pune la murat ciupercile, castravetii si pe post de condiment la preparatele din carne, pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, peste si branzeturi etc.Se poate folosi cu succes, atit la aromatizarea uleiurilor, cat si a oteturilor pentru salate.Aroma lui este foarte potrivita cu orice fel de branzeturi si extrem de placuta pentru fripturi, carne la gratar, sosuri pentru carne si paste. Adaugat la preparatele cu oua le face mai apetisante si usor digerabile.Se foloseşte proaspăt (în special în salate şi cărnuri uşoare) sau uscat.
Popularitatea sa se datoreaza gustului apetisant pe care il da supelor de tomate, fasole, fleicilor la gratar, mielului fript, salatelor de creveti si altor mancaruri, gatite in stilul specific, puternic condimentat, atat de drag meridionalilor.
Asa ca , de gasit il gasim peste tot(verde in ghiveci sau uscat), pretul de achizitie este unul mai mult decat acceptabil,imaginatie avem, mai trebuie doar sa dorim sa-l folosim !! Nu-l ocoliti, mai ales daca sunteti amatori de arome mediteraneene!!!
Pofta Buna !!!
