Ingredientul saptamanii- Scortisoara

Ca sa ramanem in spiritul sarbatorilor, astazi vom vorbi un pic despre scortisoara.Singur ne aducem aminte din copilarie de ea, ca acel lucru pe care bunica il punea peste merele coapte pe langa zahar ,sau mai apoi cand am mai crescut, ca ingredient al vinului fiert servit in serile geroase de iarna.

Unul dintre cele mai vechi condimente, scorţişoara, este originară din Ceylon (astăzi Sri Lanka)  unde pare a se simţi cel mai bine. Rude ale acesteia se regăsesc în sudul continetului asiatic, în Vietnam, Indonezia şi chiar şi China.Scorţişoară o cunoaştem, aşa după cum îi spune şi numele, sub forma unei scoarţe de copac.  Sulurile de scorţişoară sunt însă greu de folosit motiv pentru care, în Occident se vinde mai mult sub forma de pudră gata de a fi folosită.Desi scortisoara este disponibila pe tot parcursul anului, gustul aromat si dulce al scortisoarei este un condiment perfect pentru lunile de iarna. Scortisoara are o istorie lunga, atat ca un condiment cat si ca un medicament. Este coaja maro al arborelui de scortisoara, fiind disponibila uscata, sub forma tubulara sau pulbere. Cele doua soiuri de scortisoara, din China sau Ceylon (Sri Lanka) au un gust similar, dar cea din Ceylon este usor mai dulce, mai rafinata si mai dificil de gasit pe piata locala.In Evul Mediu se folosea în toate sosurile şi se regăsea în majoritatea reţetelor, atât dulci cât şi sărate. Deja era folosită pentru parfumarea vinului sau pentru tratarea infecţiilor din timpul iernii şi a fost încercată în chiar in contracararea marilor epidemii. I se cunoşteau proprietăţile antimicrobiene şi i se descopereau virtuţile în ameliorarea glicemiei.

Scorţişoara are o aromă puternică, proaspătă, dulce şi reconfortantă. Gustul ei este definit ca fiind dulceag şi cald, uşor amărui şi astringent.Virtuţile sale sunt lăudate atât în lupta împotriva diabetului cât şi ca ajutor pentru persoanele care ţin regim, sau pur şi simplu în banalele stări gripale.Pentru un simplu condiment, scortisoara are nenumarate proprietati si beneficii in ceea ce priveste sanatatea. Nu numai ca te ajuta sa slabesti, ceea ce se rasfrange intr-un mod pozitiv asupra starii generale a sanatatii, dar ajuta la prevenirea diabetului de tip 2 si a bolilor cardiovasculare.Scortisoara se clasează printre alimentele ce conţin cei mai multi oxidanţi. Scortisoara ajută în lupta împotriva îmbătrânirii datorate stresului şi redă strălucirea pielii obosite.

Scorţişoara cunoaşte multe şi felurite întrebuinţări în funcţie de zona culinară în care se regăseşte. Asociată la noi în special cu fructele, remarcabilă şi inseparabilă în raport cu mărul şi înobilantă a cărnii de dovleac, se regăseşte în amestecuri de carne în Grecia unde dă un gust specific marinatelor de chiftele, musacalei şi mâncării Stifado. Parte esenţială a amestecului chinezesc de cinci condimente (five spices) dar şi a curry-urilor indiene, scorţişoara este extrem de iubită în întreaga Asie. În Europa şi în nordul Americii o regăsim asociată în special deserturilor dar şi băuturilor, punch-ul fiind doar unul dintre ele. În Statele Unite scorţişoara dă gust uneia dintre cele mai populare gume de mestecat.Orientul Apropiat dar, în special cel Îndepărtat, au modalităţi diferite de a folosi scorţişoara faţă de restul lumii. Indienii, de exemplu, prăjesc sulurile de scorţişoară – la fel ca şi restul condimentelor – şi le păstrează pe tot parcursul procesului de gătire în mâncare. În Europa, regăsim rareori condimentul întreg, cu excepţia Portugaliei, unde se înfige în locul coceanului în merele coapte la cuptor sau în Spania unde are şi un rol decorativ în cocktailul de vin Sangria, scorţişoara se foloseşte măcinată pentru pudrarea deserturilor pe bază de fructe, orez cu lapte etc. Pentru că dă un gust amărui, atunci când se foloseşte măcinată scorţişoara se adaugă doar la finalul procesului de gătire.Poate fi presarata atat dimineata, in bolul cu cereale, cat si in cafea, ceai sau cacao fierbinte, dar si peste un fruct proaspat taiat. Cand marinezi peste sau carne de pui, poti adauga si scortisoara. Peste inghetata poate fi adaugata, de asemenea, la fel ca si peste placinta de dovleac.

De aceea, revenind la aromele de sarbatori, cred ca scortisoara este un ingredient care nu ar trebui sa va lipseasca din casa ,in aceasta perioada si chit ca o folosim doar la mere coapte si vin fiert, aroma si mirosul ei ne va face o perioada sa uitam de probleme si sa intram in spiritul Craciunului!!!

Pofta Buna !!! 

Tocanita de hribi

Este o buna,simpla si gustoasa garnitura.In perioada lor de crestere(vara dupa ploaie) sau de comercializare, este bine sa-i spalam si sa-i oparim (sau dupa dorinta sa-i uscam), dupa care sa-i bagam la congelator, pentru a putea profita de ei si in alte anotimpuri.Eu am avut un pachet de hribi , astfel pastrati, de care m-am folosit!

Aveti nevoie de:
-600 gr hribi
-250 gr smantana dulce
-un pahar lapte
-o capatana de usturoi
-o legatura de patrunjel verde
- o mana de cimbru verde,o foaie de dafin
-ulei de masline, sare si piper

Hribii daca sunt prea mari se taie in bucati mai mici.Se pune o oala cu apa, dafin si sare pe foc.Se oparesc bucatile de hribi, in apa clocotita, pentru 2-3 minute.Se scot apoi si se scurg bine.Se ia o tigaie, se pune ulei de masline si se pune la incins.Usturoiul se curata si se toaca marunt.Cimbrul se toaca marunt si el.Se pune jumatate din cantitatea de cimbru si usturoi, in uleiul incins , se lasa un minut sa dea savoare in plus uleiului, dupa care adaugam bucatile de hribi.Dam focul mai mic si lasam sa-si lase toata zeama, avand grija sa nu se lipeasca.Punem laptele, lasand focul la fel de mic.Adaugam smantana, restul de cimbru si usturoi si lasam sa fiarba totul molcolm, pentru 15-20 de minute, pana scade totul bine.Patrunjelul se toaca si el marunt.Adaugam o parte din patrunjel in compozitie si amestecam totul bine.se sareaza si pipereaza dupa gust.Restul de patrunjel se presara la final , inainte de a servi. 

Ideala langa carnuri(dar buna si singura sau alaturi de o mamaliguta), alaturi de un pahar de vin alb demisec, bine racit, devine o placere a simturilor!!


Pofta Buna !!!

Penne cu muschiulet de porc afumat

Pastele sunt unul dintre felurile preferate ale lui Nica.De data asta , am facut penne cu muschiulet de porc afumat .Sunt delicioase, rapide si satioase.
Aveti nevoie de:
-un pachet penne
-200 gr muschiulet ("vulpita") afumat
-o cutie de rosii tocate
-100 ml suc de rosii
-o mana de busuioc verde
-2 crengute cimbru uscat
-6 catei de usturoi
-50 gr mozarella(sau oricare alta branza moale alba)
-ulei de masline, sare si piper

Se pun pastele la fiert in apa cu sare, dar le vom fierbe cu 2 min mai putin ,mai al dente(mai putin decat timpul indicat pe pachet).Muschiuletul afumat se taie fasii subtiri.Intr-o tigaie se pune ulei de masline, dupa care se adauga muschiuletul si cimbrul sfaramat intre degete.Usturoiul se curata si se taie marunt, dupa care se adauga si el in tigaie.Cand usturoiul incepe sa prinda un piculet de culoare, adaugati si rosiile tocate, impreuna cu jumatate din cantitatea de busuioc.Se lasa 2-3 minute sa fiarba totul impreuna, se adauga pastele si se amesteca bine.Se pune si sucul de rosii si restul de busuioc , se sareaza si pipereaza dupa gust si se lasa totul sa fiarba impreuna vreo 3 minute.Intre timp , in sosul clocotind , adaugam si bucatele de mozarella , rupte in mana, pe care le integram in sos, sa se topeasca incet. Se presara cu busuioc verde si se servesc.

Asa cum v-am zis sunt rapide si gustoase, aroma de muschi afumat completandu-se excelent cu pastele , usturoiul si busuiocul folosit !Nica a devorat pur si simplu , o farfurie plina !!!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii -Cuisoarele

Ne apropiem de sarbatori , asa ca saptamana asta o sa vorbim despre un condiment care nu trebuie sa lipseasca din bucatarii in aceasta perioada - Cuisoarele

Cuișoarele sînt un condiment obținut din mugurii floriferi ai unui arbore exotic (Caryophyllus aromaticus, Eugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum) din familia mirtaceelor, care mai include printre altele mirtul și eucaliptul. Arborele este originar din Insulele Moluce ale Indoneziei, dar în prezent este cultivat și în alte regiuni tropicale sau ecuatoriale, în special în Asia și Africa. Pentru păstrare mugurii sînt uscați și au forma unor mici cuie, de unde și denumirea; uneori cuișoarele sînt măcinate și comercializate sub formă de pulbere.Copacul de cuişoare poate creşte până la 15 metri înălţime şi are o producţie anuală medie de 2,7 kilograme de fructe, din primul an de viaţă (timp de aproximativ 60 de ani).

Cuisoarele sunt folosite de obicei pentru a da un miros festiv Sarbatorilor de Iarna, dar sunt utile si in procesele de vindecare in cazul mai mulor afectiuni.Cuișoarele sînt utilizate în principal în alimentație, de exemplu la prepararea vinului fiert, a unor ceaiuri sau la numeroase sosuri din bucătăria indiană.Alte utilizări sînt în medicina tradițională chineză, în aromaterapie și adesea sub formă de ulei în tratarea unor afecțiuni. Proprietățile antiseptice și anestezice sînt cunoscute de multă vreme și au dus la întrebuințarea cuișoarelor în combaterea durerilor dentare.In China, curtezanele obisnuiau sa mestece cuisoare, pentru a-si parfuma respiratia de fiecare data cand era necesar sa i se adreseze imparatului. In Egipt, pe vremea faraonilor, cuisoarele erau folosite de catre preoti pentru a imbalsama corpurile celor care treceau in lumile de dincolo. In anumite ritualuri indoneziene, cuisoarele inflorite erau considerate sensibile si delicate precum femeile insarcinate.In secolul al VII-lea, se spune ca arabii faceau negot in Europa cu cuisoare, aceasta pretioasa mirodenie, iar medicii acelor vremuri o considerau panaceu universal, deoarece vindeca foarte multe boli.Cuişoarele, muguri cu o aromă dulce-amăruie, conţin taninuri, betacaroten, flavonoide şi o substanţă foarte activă a uleiului de cuişoare-eugenolul, în proporţie de 90 % .Datorită acestui complex de substanţe tonice, cuişoarele au proprietăţi terapeutice antivirale, antiseptice,antibacteriene,tonice, carminative şi antiulceroase, pentru a le enumera pe cele mai cunoscute.

Cuişoarele sunt pline de uleiuri esenţiale. Gustul lor este foarte intens şi iute, iar mirosul foarte puternic.Cuişoarele intensifică gustul mâncărurilor dulci şi le dă o aromă specială. Punch-ul şi vinul fiert se bucură din plin de aroma caracteristică a cuişoarelor, la fel ca şi prăjiturelele de Crăciun şi turta dulce.Ele dau o aromă specială, dulce-picantă, cărnii şi mâncărurilor de peşte, vânatului, puiului, tocăniţelor şi verzei roşii, marinatelor şi cărnurilor afumate.Printe cel mai cunoscute amestecuri în care sunt prezente cuișoarele regăsim mixul indian de garam masala sau cel chinezesc de five spices (cinci condimente sau mirodenii). Sosul Worchestersire se bucură, de asemenea, de prezenţa cuişoarelor în compoziţia sa. Cuişoarele se folosesc întregi, înfipte în fructe (portocale, mere) sau cărnuri (raţă, porc, vânat) sau măcinate. Deoarece uleiurile din fructele de cuişoare se evaporă repede după măcinare, se recomandă păstrarea lor întregi şi râşnirea lor doar cu puţin timp înainte de utilizare.

Deci, daca nu le aveti deja prin bucatarie, nu ezitati sa le cumparati si sa le folositi !!!

Pofta Buna !!

Chiftelutele lui Nica

Asa cum le spune si numele, sunt unul din felurile preferate de Nica.Foarte apropiate de reteta originala, are doar mici adaugiri.Sunt excelent si simplu de facut , oricand te pot salva cand ai o pana de idei !!
Aveti nevoie de:
-500 gr carne tocata amestec
-frunze de ceapa verde
-un cartof , un morcov
-o felie de paine inmuiata in lapte
-o ceapa mica
-6 catei de usturoi
-2 oua
-o lingura de cimbru uscat
-o legatura de marar verde
-o lingurita sos Worchestshire
-3 linguri faina, ulei de prajit
-sare si piper
-optional : pentru cei care le doresc mai picante se poate adauga fulgi de ardei uscati

Cartoful, morcovul si ceapa se curata si se spala.Usturoiul se curata si el.Se ia un bol unde se pune carnea tocata peste care incepem sa adaugam: frunzele de ceapa tocate marunt, cartoful dat pe razatoarea mica si apoi scurs bine, morcovul dat si el pe razatoarea mica, felia de paine,scursa si apoi tocata marunt, usturoiul facut pasta,ceapa tocata si ea marunt, cimbru uscat si mararul verde maruntit, sosul Worchestshire si cele 2 oua. Se amesteca apoi bine totul sa se omogenizeze.Se sareaza si pipereaza  totul dupa gust si dorinta. Optional se pot pune si fulgii de ardei in compozitie.

Se umezesc apoi mainile si se formeaza bile din compozitie.Pe un platou sau fund se pune faina.Se dau bilele de compozitie prin faina si se aplatizeaza usor cu podul palmei.Astfel se formeaza chiftelele.

Intre timp se pune la incins intr-o tigaie ,uleiul -cam de doua -trei degete.Cand uleiul s-a incins, se da focul mai incet si se adauga chiftelele la rumenit. Atentie sa nu le ardem , mai repede decat dorim si ele sa ramana nefacute la mijloc.Se scot pe un servet absorbant si se pot consuma.

Sunt delicioase si servite doar cu un colt de paine proaspata.Calde , alaturi de un piure cu bucatele de cas prin el si o salata de varza , devin un bastion al amintirilor , care ne face sa ne intoarcem in timpul copilariei, cand ne furisam prin bucatarie si furam de pe langa bunica  cate una, din cauza ca nu mai aveam rabdare pana la masa!!!

Pofta Buna !!!

Lingura de lemn

Nu vreau sa par traditional , ci doar util, dar unul dintre lucrurile importante din bucataria mea este lingura de lemn.Cred ca asa am inceput sa gatesc, cu ajutorul ei (si nu stateam la tara!) si de atunci mi se pare indispensabila in bucatarie.Stiu ca traim in secolul 21 , stiu ca au aparut o gramada de materiale(plastice,teflon,etc) sau forme care sa-ti usureze gatitul, dar cred ca nimic nu se compara cu lingurile mele de gatit din lemn.Eu am linguri de mai multe dimensiuni, si aici ma refer la lungimea manerului, forma cupei si adancimea ei, si din mai multe esente(inclusiv cele exotice -care totusi mi se par un pic cam casante, in comparatie cu esentele de la noi)

Le gasiti in piata , in magazine de profil si la orice artizan mestesugar.Nu sunt scumpe si le puteti schimba in fiecare an daca doriti.Printre avantajele ei ar fi faptul ca nu transmit caldura ,deci nu te vei arde cu ea cand bucataresti,nu intra in reactie cu alimentele(ex.nu oxideaza vinetele),nu se coloreaza , nu se pateaza, cum ai fi tentat sa crezi, in schimb se inchide la culoare un pic, cu timpul, ceea ce ii confera un aspect si mai placut-un batran imi spunea ca dupa lingura de lemn ,iti dai seama cat de bun e bucatareasa sau bucatarul- si este si biodegradabila.

Pe mine personal ma ajuta mult in bucatarie si de aceea v-o recomand si voua!Si de altfel faci un fel sau o masa traditionala si parca e si pacat sa te folosesti de alamuri sau plastice !Asa ca ...cine nu are o lingura de lemn, sa-si cumpere !!

PS: am pus poze cu lingurile mele de baza !!

Iahnie de fasole cu afumatura

A fost ziua nationala si am decis sa o sarbatorim in mod adecvat , cu traditionala iahnie de fasole cu afumatura.Am gatit la ceaun,pe foc de lemne, afara, ca asa-i sade bine romanului.Si pentru ca am fost destul de multi la masa , eu nu o sa va dau mai jos cantitatile pentru cati am fost , ci reteta pentru 6-8 persoane .Imi cer scuze momentan si pentru calitatea pozelor- o sa incerc sa pun ulterior si altele mai bune.

Aveti nevoie de:

-1,5 fasole (de care gasiti boamba,rosie,alba,pestrita,s.a.)

-un ciolan afumat dezosat

-un "tambal" de coaste afumata

-o sira de os garf afumat si impanat cu carne

-3 cepe

-3 morcovi

-3 ardei grasi

-3 cutii de rosii tocate in suc propriu

-0,5 l bulion de rosii

-o legatura mai mare de cimbru

-o mana zdravana de tarhon (proaspat sau conservat)

-5-6 catei de usturoi

-3 linguri de untura(eu am avut de cocos si de porc)- daca nu aveti merge si ulei

-o legatura de marar proaspat

-3 linguri de paprika

-sare si piper boabe

Stiu ca retetarul pare urias ,dar daca faceti un pic de pregatire inainte , nu mai este greu .Asa ca sa vorbim despre pregatiri:-fasolea se pune cu minim 6 ore inainte la inmuiat in apa rece-ciolanul, coastele si garful se imbucatesc dupa dorinta si placere-ceapa se taie solzisori,morcovul si ardeiul se taie bucati mici-usturoiul se curata si se zdrobeste-tarhonul si mararul se toaca marunt. Cam atat cu pregatirile, acum trecem la creatie!

Fasolea o punem intr-un vas separat la fiert.Dupa primele clocote, varsam apa si o scurgem bine.Se ia un ceaun si se pune pe foc.Se pune untura(sau uleiul) la incins.Se adauga carnurile sa prinda un pic de culoare si sa-si lase damful.Se pun si doua crengute de cimbru peste , pentru mai multa savoare.Cand carnurile au prins culoare, cu ajutorul unei spumiere se scurg si se scot separat sa se odihneasca un pic.In locul lor punem la calit ceapa, ardeiul si morcovul.Le lasam sa se inmoaie, dupa care adaugam fasolea, fiarta deja o data, sa-si traga si ea arome.Punem boabe de piper si paprika si adaugam dupa 5 minute apa calda, pana se acopera toata compozitia.Mai adugam crengute de cimbru ca totul sa fiarba imreuna.Suntem atenti ,sa nu se lipeasca (amestecand din cand in cand cu o lingura de lemn)si nici sa nu scada apa prea mult(daca mai e nevoie se mai adauga apa calda!).Dupa o jumatate de ora ,adaugam si carnea ca sa fiarba totul frateste.Se mai lasa o ora ,sau cat e nevoie(totul depinde de fasole!),iar cand fasolea e aproape fiarta se adauga rosiile in conserva si bulionul.Cand totul incepe sa devina magie, punem usturoiul zdrobit si tarhonul pentru un ultim retus tehnico-papilo-senzitiv.Se sareaza dupa placerea fiecaruia si se presara cu mararul tocat.

Servita in boluri de pamant, aburinda, alaturi de o ceapa rosie(sau pentru cei mai pretentiosi de o salata de ceapa rosie cu otet,sare si ulei!) sau un platou de muraturi asortate, cu o palinca bauta anterior si cu pofta noastra bincunoscuta pentru "lucruri greoaie" , nu putem decat sa multumim ca suntem romani si ca asta ne place !!!

Pofta Buna !!!