Translate

luni, 10 februarie 2014

Ingredientul saptamanii- Oregano

Am auzit cu totii de el, ne place cum suna numele lui (un ecou mediteranean auzim!!), asa ca azi o sa vorbim un pic despre el, vedeta acestei saptamani -Oregano.
Denumire stiintifica- Origanum vulgare din familia Lamiaceae , dar la noi este cunoscut si sub denumirile populare urmatoare: broasca, budeana, busuioc de padure, dost, furustan, mageran salbatic, origan, poala Sfintei Marii, rigan, solovarf, sovarv, sovarf rosu, sufulf, trifoiste (dupa cum se poate vedea este destul de cunoscut!).Origanum este o familie cu peste 30 de specii.Specific bazinului mediteranean, oregano  este o mirodenie care iubeşte soarele şi îşi intensifică aroma sub acţiunea lui. Poate fi cultivat, în grădină sau ghiveci, în toate zonele temperate.Oregano salbatic sau sovarful, planta foarte raspandita in Carpati, era cunoscut si de daci, care ii spuneau "budila". Era folosit atat ca remediu de sanatate, cat si la vopsit. Faima lui era legata de faptul ca vindeca sifilisul si ca frunzele lui, crude sau uscate si amestecate cu seu de oaie, aplicate pe "buba neagra" o tamaduia in timp scurt. Tot de atunci s-a pastrat si obiceiul de a presara planta intre haine in lada de zestre, pentru parfum si protejarea de molii. Fiertura de sovarf se folosea si pentru igienizarea casei, stropindu-se cu ea podeaua de lut.
Oregano este o planta cu tulpina in 4 muchii, verde, cu nuante rosietice, acoperita cu perisori, lemnosa si ramificata in partea superioare ce creste pana la 80 cm inaltime, sub forma de tufe. Are frunze de forma ovala, acoperite si ele cu perisori foarte fini, opuse, cu marginea dreapta sau usor zimtata, ascutite la varf.Florile cresc reunite in buchete in varful tulpinii si al ramurilor; ele sunt mici, purpurii, in forma de tubulete si bractee de culoarea vinului rosu. De regula, sunt de culoare roz-violacee, mai rar albe si infloresc din iunie pana in august, iar fructul este o tetra-nucula.Semintele, desi extrem de mici ovale (12000 bucati la 1 g), de culoare maroniu- inchis sau rosietica isi pastreaza puterea de germinare de peste 5 ani. Daca sunt strivite intre degete, atat frunzele, cat si tulpinile, emana un miros foarte placut si aromat. Intreaga planta are miros caracteristic.
Principalul constituent al oregano-ului este uleiul esential (max. 4%) ce contine doi fenoli: carvacrolul si thymolul; mai mult, o varietate de monoterpene hydrocarbons (limonene, terpinene, ocimene, caryophyllene, ß-bisabolene si p-cymene) si alcool monoterpene (linalool, 4-terpineol). Planta mai contine: tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substante minerale etc. Semintele contin uleiul esential timol, cu efect rapid asupra organismului.Contine un numar mare de nutrienti, inclusiv vitamina K, fier si magneziu.Oregano creste productia de progesteron, lucrand la nivelul receptorilor intracelulari. Acest hormon are un rol esential pentru organism, ajutand la mentinerea unui program sanatos de somn si la normalizarea nivelului de zahar din sange.Florile sale sunt antiseptice, iar intreaga planta are proprietati antibacteriene. Uleiul de oregano poate fi folosit ca si antibiotic, el exterminand, in testele de laborator, stafilococii.Oregano are de 42 de ori mai multi antioxidanti decat merele, de 30 de ori mai multi decat cartofii si de 12 ori mai mult decat portocalele. Planta uscata corect isi pastreaza culorile naturale si o aroma placuta. Dupa uscare, partile dure (tulpinile) se pastreaza separat si se folosesc pentru uz extern, iar din flori si frunze se prepara ceaiuri, tincturi sau infuzii pentru uz intern.
Usor de confundat, maghiranul si oregano se pot inlocui adesea unul pe celalalt, in utilizare. Oregano are o aroma mai intepatoare decat maghiranul, parfumul lui fiind mai intens. In cazul ambelor plante aromatice, cu cat mai fierbinte si uscata este clima in care se dezvolta plantele, cu atat mai puternice le sunt aroma si gustul. Oregano este inrudit cu maghiranul (provenit din Asia Mica), avand totusi gust si aroma un pic diferite.Gustul de oregano este înţepător, uşor dulce şi plăcut proaspăt. Are un miros intens.Condiment clasic al sosurilor de paste şi pizza, deci foarte utilizat în bucătăria italiană,  oregano este totodată o prezenţă plăcut obsedantă a bucătăriei greceşti unde îl întâlnim de la salata grecească la preparate din peşte.Bucătăria franceză, în special cea provensală, îl foloseşte în amestecu-i tipic de ierburi.In Mexic se foloseşte în amestec cu chilli pentru asezonarea cunoscutului chili con carne.Oregano se asociază bine cu mâncărurile de legume pregătite din dovlecei, zucchini, ardei graşi şi cartofi, dar şi cu fripturile de porc, vită şi miel.Iubitor al altor ierburi, cum sunt rozmarinulcimbrul şi busuiocul, oregano este un condiment aromatic care se adaugă la sfârşitul preparării mâncării pentru a-şi degaja pe deplin aroma.Este un bun condiment natural. Gospodinele de la tara nu cumparau condimentele din magazine pentru ca natura le oferea o gama bogata de plante aromatice; ele foloseau oregano salbatic pentru a pune la murat ciupercile, castravetii si pe post de condiment la preparatele din carne, pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, peste si branzeturi etc.Se poate folosi cu succes, atit la aromatizarea uleiurilor, cat si a oteturilor pentru salate.Aroma lui este foarte potrivita cu orice fel de branzeturi si extrem de placuta pentru fripturi, carne la gratar, sosuri pentru carne si paste. Adaugat la preparatele cu oua le face mai apetisante si usor digerabile.Se foloseşte proaspăt (în special în salate şi cărnuri uşoare) sau uscat.
Popularitatea sa se datoreaza gustului apetisant pe care il da supelor de tomate, fasole, fleicilor la gratar, mielului fript, salatelor de creveti si altor mancaruri, gatite in stilul specific, puternic condimentat, atat de drag meridionalilor.
Asa ca , de gasit il gasim peste tot(verde in ghiveci sau uscat), pretul de achizitie este unul mai mult decat acceptabil,imaginatie avem, mai trebuie doar sa dorim sa-l folosim !! Nu-l ocoliti, mai ales daca sunteti amatori de arome mediteraneene!!!


Pofta Buna !!! 

vineri, 7 februarie 2014

Fusili cu praz si bacon

Rapide si gustoase, imbina savoarea prazului, cu aroma bacon-ului si consistenta smantanii.Se fac foarte repede si sunt chiar simplu de facut!
Aveti nevoie de:
-300 gr de fusili
-doua fire de praz
-150 gr de bacon
-250 gr smantana
-un ou
-un catel de usturoi tocat marnt
-o lingurita cimbru uscat
-o mana de busuioc verde
-o mana de parmezan ras
-ulei de masline, sare si piper
Prazul se scurata si se taie bucati.Bacon-ul se taie cubulete.Se pune la calit in ulei de masline, prazul , bacon-ul si catelul de usturoi, respectandu-se aceasta ordine.Se presara totul cu cimbru si se lasa la foc mic sa se intrepatrunda aromele si sa se rumeneasca.
Intr-o oala cu apa fiarta si sarata punem pastele, respectand indicatiile de pe pachet.Cand au fiert, le scoatem si le punem peste praz si bacon lasand un pic sa-si traga arome, dupa care stingem totul cu apa in care au fiert.Se mai lasa pe foc 2 minute , dupa care se ia de pe foc si se varsa intr-un bol pentru cuptor.Jumatate din cantitatea de smantana se bate cu oul si jumatate din cantitatea de busuioc verde tocat si se varsa peste paste,praz si bacon,amestecandu-se totul bine.Se presara cu un pic de parmezan si se baga in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru 5 minute.
Dupa 5 minute(nu lasati mai mult !) se scoate din cuptor se adauga restul de smantana si se amesteca totul bine.Se sareaza si pipereaza dupa gust. Se presara si restul de parmezan si busuioc verde tocat si se serveste.
Sunt bune atat calde ,cat si reci !Daca vrem mai mult sos , se poate folosi smantana de gatit sau smantana normala se poate subtia cu ajutorul apei in care au fiert pastele!



Pofta Buna !!!

miercuri, 5 februarie 2014

Tarta rapida cu mere

Asa cum v-am mai spus (spre marele meu regret), nu prea ma pricep la dulciuri/prajituri/placinte,etc.Din cand in cand mai fac cate o incercare, simpla nu foarte complicata, iar cand imi iese v-o povestesc si voua. Ultima isprava, a fost aceasta tarta cu mere.
Aveti nevoie de:
-un kg de mere(ce tip doriti dvs!!)
-un aluat foetaj
-scortisoara , 2 pliculete zahar vanilat
-unt , faina
-250 gr de zahar 
-un ou 
Se curata merele de coaja.Se dau apoi pe razatoarea cu ochiuri mari.Se ia o tigaie mai adanca , unde se pun merele rase sa se caleasca un pic in unt.Se adauga peste ele scortisoara, zaharul vanilat si jumatate din cantitatea de zahar.Se lasa sa se inmoaie bine, dupa care se iau de pe foc.Aluatul de foetaj,  se presara cu faina si se intinde mai bine foaia.Se imparte in doua , lasand o foaie mai groasa si una mai subtire, dar egale ca dimensiuni.Se ia o tava de cuptor potrivita , se unge cu unt si se intinde foaia mai groasa pe fundul ei , ridicandu-i marginile.Se fac mici crestaturi in foaie cu ajutorul unui cutit.Se adauga merele trase in tigaie, dupa gust si dorinta mai adaugati restul de zahar si scortisoara.
Venim apoi cu cealalta foaie de aluat si acoperim totul bine, unind marginile cum trebuie, ca sa nu se desfaca in momentul coacerii.
Oul se bate cu un pic de zahar.Marginile si foaia de deasupra se ung apoi cu un pic de ou  batut.Se baga totul in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru 40-60 de minute, pana cand s-a rumenit totul frumos.
Se poate manca si calda , dar mai buna este rece.Este simpla si savuroasa, merge in orice anotimp, cu toate ca aromele de mar si scortisoara se potrivesc mai bine iernii!!!


Pofta Buna !!!

luni, 3 februarie 2014

Ingredientul saptamanii -Prazul

Nu am origini in sud-estul tarii si nici foarte multe legaturi(a se citi Oltenia), dar sunt un mare fan al vedetei din aceasta saptamana, leguma emblema a zonei mai sus amintite, prazul.Este o leguma pe care o gasim in aceasta perioada in special.
Prazul, nelipsitul ingredient din diplomatul lui Nea Marin, este o leguma extrem de pretioasa in anotimpul rece. Totusi, prazul, sau Allium porum, este o plantă erbacee, bienală. Prazul este simbolul național al Țării Galilor, dar fiind foarte renumit și în Oltenia.Cu toate astea origine lui este in zona Mediteranei.Există dovezi certe că asirienii, chinezii şi egiptenii au introdus prazul în dieta cotidiană, apreciind această legumă îndeosebi pentru calităţile nutritive şi terapeutice. Personalităţi legendare precum istoricul Herodot, poetul şi rapsodul Homer au menţionat în scrierile lor cât de valoros este prazul pentru sănătatea omului.

Ajunge la maturizare toamna tirziu, motiv pentru care, si pe frigul cel mai mare, tulpinile de praz troneaza tot verzi si proaspete pe tarabe.Prazul are o tulpină falsă groasă, albă, cu o lungime de până la 70 cm, cu frunze verzi alungite, cu o lungime de până la 50 cm. Bulbul subteran este mic și alungit, cu un diametru de 4 - 9 cm. În cel de-al doilea an înălțimea tulpinii se dublează, iar pe vârful tulpinii apar florile și semințele.
Prazul este un aliment apreciat din cele mai vechi timpuri pentru calitatile lui nutritive si terapeutice. Inrudit cu ceapa si usturoiul, este mai putin iute, are un gust delicat, racoritor, astringent: este sarac in calorii, dar foarte bogat in vitamine si minerale.Prazul este bogat în vitamina C, PP, B6, fier și magneziu.Prazul poate fi întrebuințat în tratamentul unor diverse afecțiuni: arterioscleroză, acnee, afecțiuni respiratorii, hemoragie nazală, îndepărtarea roșeții tenului, tuse, ragușeală, laringită, faringită, elimină viermii intestinali.Dacă in urmă cu un secol se credea că sănătatea din praz este ascunsă numai in tulpină, recent s-a demonstrat că frunza sa deţine mult mai multe secrete.Prazul este laxativ, diuretic, calmant, antiseptic, decongestiv, expectorant. Valoare sa medicinala este pusa in evidenta chiar si atunci cand este folosit, pur si simplu, ca aliment. Preparatele medicinale pe baza de praz sunt utile in combaterea afectiunilor respiratorii, pulmonare, cardiace.
Pentru gatit, se recomanda sa alegem prazul cu tulpina mai subtirica, fiind mai putin fibros si mai aromat.In gastronomie, prazul este ridicat la rangul de rege al supelor.Frunzele de praz sunt foarte bune in salate, in omlete, in sosurile pe baza de maioneza si cartofi copti, unt, smantana, branza si fructe. Mancarea cu praz si carne are o savoare deosebita. Pestele la cuptor pe pat de legume cu praz sau mancarea de praz cu iepure sunt considerate delicii culinare. 
Asa ca, nu va sfiiti sa-l cumparatii!!! Il gasiti in piete acum pe toate tarabele, pretul este unul bun ,iar el este foarte sanatos!


Pofta Buna !!!!


Clatite cu pui, branza si praz

Sunt delicioase ca aperitiv, au la baza un banal aluat de clatite , de la care incepem sa ne jucam .Se pot face diverse umpluturi ,eu astazi o sa va prezint ce am facuta ultima oara.
Aveti nevoie de:
*pentru aluatul de clatite:
-3 oua
-300 de grame de faina
-300 de ml. de lapte
-250-300 de ml. de apa minerala
-un praf de sare
*pentru umplutura
-un piept de pui spalat si curatat de pielite
-un fir de praz
-200 gr branza de capra
-1 ou,piper
-1 lingura oregano si cimbru uscat
*mai aveti nevoie de:
-cateva  fire de ceapa verde 
-ulei de masline,ulei de floarea soarelui(pentru prajit foile de clatita)
-200 ml bulion de rosii
-2 catei de usturoi
-o mana de busuioc verde
-sare si piper
Se pregatesc intai foile de clatita.Se pune faina intr-un vas,se face o adancitura in mijlocul ei si se sparg ouale inauntru.Se adauga uleiul, sarea si un pic de lapte.Se amesteca bine pana se omogenizeaza,dupa care se adauga restul de lapte putin cate putin pana ce va capata consistenta unei smantani mai lichide. Se pune in tigaie o lingurita de ulei, se incinge bine si se toarna cu un polonic aluatul pentru clatite, si se prajesc foile.
Dupa asta trecem la umplutura.Pieptul de pui se toaca in bucati si fasiute mici.Prazul se marunteste si se pune la calit in ulei de masline.Se adauga si pieptul de pui sa se rumeneasca.Dupa ce s-au rumenit , se iau de pe foc si se amesteca cu branza de capra si oul.Se pudreaza totul cu oregano, cimbru si piper .Se amesteca bine si cu asta gata umplutura.
Se ia o alta tigaie si se pune sa se rumeneasca cateii de usturoi in ulei de masline.Cand incep sa prinda un pic de culoare , se stinge totul cu bulionul de rosii.Se pune si busuiocul verde tocat si se mai lasa sa dea in vreo doua clocote, dupa care se ia de pe foc.
Se ia un vas intins pentru cupor.Se toarna bulionul si se intinde pe fundul vasului.Se ia apoi cate o foaie de clatita, se pune din umplutura in mijloc, se strang marginile  si se leaga capetele cu cate un fir de ceapa.
Se formeaza astfel cate clatite vrem sau cat ne ajunge umplutura.Se baga totul in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru 30-40 de minute.Dupa ce se scot se pot servi cu un sos de smantana alaturi.
Sunt excelente ca aperitiv si merg si ca fel principal pentru o cina !!Savoarea prazului ,impreuna cu branza de capra si bucatelele de pui ,fac ca totul sa se imbine perfect in aluatul de clatita copt pe patul de rosii !!!!  


Pofta Buna!!!

joi, 9 ianuarie 2014

Praz in foietaj

Si ca sa ramanem in spiritul foietajului, o sa va prezint mai jos o reteta simpla , de la un apertiv pe care l-am incercat de revelion si care cred ,ca, chiar mi-a iesit.Se face repede iar gustul este unul interesant !
Aveti nevoie de:
-2 fire de praz potrivit de groase
-200 gr de cascaval afumat
-1 foaie aluat foietaj, 1 ou
-1 lingurita cimbru
-sare si piper
Prazul  se curata si se taie in  bucati lungi de 15-20 cm.Cascavalul se feliaza, dupa care fiecare felie se taie in bastonase.Oul se bate bine. Foaia de aluat se intinde si se presara cu cimbru , sare si piper.Cu ajutorul unui sucitor , presam condimentele in foaie si o mai intindem un pic, dupa care o taiem in benzi late de 5-7 cm.Se ia apoi o bucata de praz potrivita (daca e prea groasa o mai taiem!), 2 bucati de cascaval si se leaga (acopera) cu benzi de aluat,astfel incat sa acoperim tot cascavalul(ca pe un mini croissant), putand lasa afara capetele de la praz -partea de cimbru ,sare si piper a benzii va veni la interior.Se ung apoi cu ou batut si se baga in cuptorul preincalzit la 180 de grade, unde se lasa pana cresc si se rumenesc frumos. 
Sunt delicioase ca aperitiv  si daca vreti puteti sa le si presarati cu cascaval inainte sa le bagati la cuptor, pentru a deveni si mai satioase!!Oricum sunt excelente in a face sa alunece,la aperitiv,un pahar de sampanie sau vodca bine racite !!


Pofta Buna !!!

marți, 7 ianuarie 2014

Gaina in foetaj

Am facut o supa de gaina, cu galuste (multumesc mama!), de la care am recuperat carnea, care a fiert pentru supa!Deoarece gaina a fost una de curte( deci bio, eco si alergatoare !)carnea nu a fost in exces, dar gustul ei, unul incredibil !Carnea ramasa , am folosit-o la reteta de mai jos!
Aveti nevoie de:
-carnea fiarta de la o gaina de 1,5 kg (fara piept)
-un fir de praz
-o foaie de aluat de foetaj
-un morcov fiert
-2 linguri smantana, o lingurita cimbru uscat
-2 lingurite praf de usturoi, o lingurita de chimen
-2 oua
-ulei de masline, sare si piper
Carnea se dezoseaza si se toaca marunt din cutit.Prazul se curata si se taie feliute subtiri.Prazul si carnea se pun la calit , in uleiul de masline.Se adauga cimbrul si praful de usturoi.Cand au prins culoare , se ia tigaia de pe foc si se amesteca totul cu smantana.Se pune si oul si se omogenizeaza totul bine.Se sareaza si pipereaza dupa gust.Intre timp se intinde bine foaia de aluat intr-o tava de cuptor si se presara cu chimen (apasati usor cu podul palmei ca sa intre in aluat).Se pune compozitia de carne, praz si smantana in mijlocul foii.
 Se trag marginile si se inchide frumos "pachetul".Ultimul ou se bate si se unge cu el ,peste tot, "ansamblul".Se mai presara un pic de sare,piper si praf de usturoi.Daca vreti puteti rade si un pic de parmezan sau o alta branza , pentru o rumenire frumoasa.
Se baga apoi totul, in cuptorul preincalzit la 200 de grade, pentru aproximativ 40 de minute,pana cand se rumeneste totul frumos, atat cat sa placa ochiului si..... inimii. Dar si nasului , deoarece aromele raspandite sunt unele fabuloase
Este excelenta, usor de facut si puteti folosi orice tip de carne(chiar si peste!).Daca as fi facut-o doar pentru mine, as mai fi adaugat si o lingurita de ardei iute rosu in compozitie, pentru o "iutire" interesanta, dar cum am gatit pentru mai multi , am lasat-o asa si asa v-am prezentat-o!!



Pofta Buna !!!