Spaghete cu spanac si pulpa de pui la gratar

Este unul din felurile preferate ale lui Nica, se face repede si este delicios!
Aveti nevoie de:
-o pulpa dezosata de pui
-zeama de la o lamaie
-1/2 pachet spaghete
-500 gr spanac fiert (sau congelat)
-200 ml lapte
-o nucata de mozarella(sau cas dulce)
-o lingurita de Herbes de Provence
-o ceapa, 2 catei de usturoi
-ulei de masline,sare si piper

Pulpa de pui se spala si se aranjeaza de pielite si zgarciuri.Se sareaza si pipereaza, se pudreaza cu jumatate din cantitatea de HdP si se pune sa stea in zeama de lamaie amestecata cu un strop de ulei de masline pentru 10 minute.Ceapa si usturoiul , se curata si se toaca marunt si se pun la calit intr-o tigaie mai adanca cu ulei de masline.Cand incep sa prinda un pic de culoare se adauga si spanacul la calit pentru 2-3 minute.Dupa, se stinge totul cu lapte , se aduga restul de HdP si se lasa sa fiarba la foc mic.Separat se fierb in apa cu sare, spaghetele, al dente(scurtand timpul indicat pe pachet cu 2-3minute!) .Se pun apoi peste spanac, se amesteca bine si se lasa sa mai fiarba impreuna 2-3 minute.Daca spanacul este prea legat, se mai poate adauga 1-2 linguri din apa in care au fiert spaghetele.Mozarella(sau casul dulce) se rupe in bucati si se presara pe deasupra lasandu-se sa se topeasca.Intre timp se ia o tigaie grill de aragaz, se sterge cu un servet imbibat in ulei si se pune la incins pe foc.Se frige apoi pulpa dupa dorinta si placere.Se servesc impreuna. 

Nica de fiecare data este incantat de acest fel de mancare, pe care el il adora!!Este sanatos si savuros , asa ca-l inteleg de ce ii place !!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii - Leusteanul

"Nu exista ciorba sau bors la noi , care sa se numeasca asa, daca la sfarsit nu incununam opera cu leustean proaspat " 

Leușteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, folosită drept condiment în supe și în alte feluri de mâncare.Leusteanul este o planta care poate atinge inaltimi de aproximativ 2-3 metri. Tulpina plantei este ramificata, groasa si tubulara.Frunzele sunt compuse, au o forma ovala si marginea zimtata. Culoare frunzelor este verde deschis.Florile cresc desupra tufei si au forma unei palarii. Acestea sunt mici si au culoarea galbena. Din flori rezulta semintele.Rădăcina leușteanului este pivotantă și de foarte mari dimensiuni, putând atinge lungimi de peste 1 metru.Este o plantă mediteraneană, descoperită și folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei.Deși provine din regiunile mai calde, leușteanul s-a adaptat de minune în România.În popor, era cu­noscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spi­ritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de din­colo, de­cât combinaţia dintre leuş­­tean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină).În Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dădea să mănânce dimineaţa turte de grâu cu leuştean verde, ca să fie ferite de "zburători şi alte ispitiri necurate". În nordul Moldovei, se credea că rădăcina de leuştean, dez­­gropată în Vinerea Mare şi administrată pisată în fiecare seară, ajută la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metodă de exorcizare. De ase­me­nea, se credea că, adăugate în apa din scăldă­toare, frun­zele de leuştean alungă gândurile negre.

Putem spune, pe bună dreptate, că leușteanul este mai degrabă o plantă medicinală decât o simplă legătură de zarzavat Principiile active pe care le conține au o puternică acțiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin și celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic ca aliment, putând deveni, la nevoie și atunci când este dozat corespunzător, și un remediu eficient într-o multitudine de boli cum ar fi indigestia,dispepsia, litiaza renală, anorexia , colicile intestinale. Uleiul obținut din leuștean scade tensiunea și stimulează diureza.Ceaiul preparat din semințe de leuștean liniștește rapid durerile de stomac. În plină vară, leușteanul înflorește, dând naștere unor flori compuse în forma unor umbrele, de culoare galbenă, din care se vor forma semințele.

Nu este deloc o plantă pretențioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât și la îngheț. Este o plantă perenă, iar atunci când este cultivată în gradină, trăiește în medie 7-10 ani. Leușteanul crește pe soluri grele și reci, spre deosebire de rudele sale care le preferă pe cele nisipoase și calde. Frunzele de leuștean se pot recolta după nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formează mănunchiuri care se usucă și se pot păstra astfel tot timpul iernii, în saci de pânză sau în borcane. O metodă alternativă de păstrare o reprezintă presarea puternică a frunzelor verzi în borcane, peste care se adauga multă sare de bucătărie.În bucătăria tradiţională românească, Leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorba de delicioasele ciorbe de post, al căror gust sporeşte prin frunzele aromate ale leuşteanului, sau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contraca­rea­ză toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit.Frunzele de leustean sunt folosite frecvent pentru a da aroma preparatelor la care se adauga ardei iute.De asemenea, leusteanul mai este folosit la condimentarea placintelor cu carne de pui, a legumelor fripte si la prepararea pestelui marin sau a fructelor de mare.Frunzele proaspete de leustean pot fi adaugate la salate pentru a le parfuma si a le da un gust unic.Pe langa proprietatile culinare pe care le are, frunzele si florile de leustean mai sunt folosite si pentru ornarea diferitelor mancaruri si chiar a torturilor.Semintele si radacina de leustean au de asemenea, multiple intrebuintari in bucatarie. Acestea pot fi folosite pentru condimentarea carnii de porc si vita.Acestea mai pot fi folosite pentru aromarea biscuitilor, in prepararea saratelelor si chiar a painii.

Deci nu va feriti de leustean si incercati sa va folositi de el cat de des puteti mai ales ca ii stim bine gustul si parfumul!!

Pofta Buna!!!

Orez cu dovleac

Am incercat si mi-a reusit. Este gustos, simplu de facut si are si o tenta exotica!!

Aveti nevoie de:

- 300 gr de orez cu bob lung

- un dovleac de 1 kg

- o ceapa, un ardei gras rosu, un morcov

- 1 l supa de legume (sau de pui sau vita)

- 7-8 boabe ienibahar

- 2 lingurite praf de curry

- ulei, sare si piper

- patrunjel verde tocat pentru decor

Orezul se pune intr-un bol, se acopera cu apa si se pune la inmuiat pentru 15-20 de minute. Ceapa se taie marunt, ardeiul gras si morcovul se taie in bucatele. Dovleacul se curata de coaja si seminte si se taie cubulete de 2 cm. Se ia o oala mai adanca, se adauga ulei si se pune la rumenit ceapa, ardeiul si morcovul pe foc mic. Se adauga si boabele de ienibahar (un pic zdrobite ca sa-si lase aroma mai bine!) si o lingurita de curry. Cand incep sa se inmoaie legumele, adaugam si jumatate din cantitatea de dovleac, lasandu-l sa-si traga aromele. Adaugam apoi sa se caleasca un pic si orezul inmuiat si bine scurs de apa. Amestecam bine totul ca sa nu se lipeasca. Se stinge totul cu supa si se lasa sa fiarba la foc molcolm. Dupa 10 minute de fiert incet, se adauga si restul de dovleac (astfel o sa avem in compozitie un dovleac mai lipicios si unul mai crocant!) si lingurita de curry.Se lasa inca 7-8 minute sa fiarba totul bine, se sareaza si pipereaza dupa gust, dupa care se baga oala pentru 15-20 de minute in cuptorul preincalzit la 180 de grada, ca sa mai scada un pic. Se serveste presarat cu patrunjel.

Este o combinatie delicioasa si daca doriti sa-i dati  si o altfel de tenta, mai savuroasa si un pic picanta, puteti presara odata cu a doua transa de dovleac si o lingurita de fulgi de ardei iuti, ca sa imbinam iutimea lor cu dulceata dovleacului !!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Curry

Praful de curry , a nu se confunda cu mâncarea cu acelaşi nume, este numele generic al unui amestec variat de condimente.

Praful de curry a fost inventat de către coloniştii englezi din India în încercarea de a cuprinde diversitatea bucătăriei indiene într-un singur mixt. În prezent praful de curry este răspândit în multiple combinaţii în întreaga lume.Curry este numele generic adoptat în Occident pentru a descrie o serie de mâncăruri elaborate cu un amestec de condimente, tipic bucătăriilor asiatice. Numele a fost popularizat de către coloniștii britanici din India și era utilizat pentru a descrie o serie de mâncăruri locale cu sos. Cuvântul curry deriva din “kari” însemnând “sos” în limba tamilă. De fapt, cuvântul este foarte puțin utilizat în India, unde se preferă denumiri locale, dintre care cea mai cunoscută este “massala” care înseamnă "amestec".Intrucât nu există o reţetă unică şi nici măcar una stardard a acestei mixturi care poate cuprinde 10-20 de condimente, e greu de indicat o formulă de prezentare unică. Cu toate acestea, din niciun amestec de curry nu lipseşte praful de curcumă(turmeric), cel care dă culoarea – mai mult sau mai puţin galbenă, în funcţie de restul condimentelor – ale acestui mixt.Compoziția și proporția condimentelor utilizate variază.În afară de condimente menționate anterior, alte condimente de obicei găsite în diferite pulberi curry în India sunt ienibahar, piper alb, muștar, ghimbir, scorțișoară, chimen prăjite, cuișoare, nucșoară, nucșoară, verde, cardamom semințe sau negru cardamom păstăi, frunze de dafin si boabe de coriandru.

 Cu toate acestea, se poate spune că un curry conține în general curcuma, ghimbir,nucsoara, chimion,piper, coriandru, piment şi/sau seminţe de schinduf. etc. În funcţie de sortiment, ingredientele amestecului de curry, sunt fructate, aromate sau iuţi.La amestecul de mai sus, în unele zone ale Indiei, se adaugă cuişoare, scortisoara, nucsoara, piper de Cayenne şi paprika (boia de ardei).Thailandezii, malaiezienii şi indonezienii adaptează curry-ul gusturilor lor adaugându-i praf de cocos, iarbă de lămâie şi frunze de curry.Alte amestecuri mai includ făină de legume pentru a da un plus de consistenţă prafului de curry.Mai jos o sa va prezint cateva feluri de amestecuri:

-curry de Sri Lanka -Acest amestec exotic, oriental și aromatic vă este adus din grădinile pădurilor organice aflate în grija micilor familii de fermieri din Sri-Lanka, astfel asigurând o calitate excelentă și savoare oricărei bucătării.Conţine: Chili, Cuişoare, Piper Negru, Scorţişoară, Frunze de Curry, Turmeric, Frunze de Pandan.

-curry de Goa -Chiar dacă Goan Curry este de bază în Goa, asta nu înseamnă că nu îl poți prepara și la tine acasă. Există multe variații ale acestui curry specific zonei de sud-vest a Indiei, dar esența constă în laptele de cocos condimentat și gătit împreună cu dulceața cepei și acrișorul fructos al Armchur-ului (pudră de mango) .Conține: Coriandru, Fenicul, Turmeric, Scorțișoară, Chili, Piper, Schinduf, Cardamom, Chimion, Amchur, Măciș.
-curry Korma - contine si migdale si pudra de nuca de cocos 

Curry este strâns legat de orez. De asemenea, se asezonează cu curry mâncărurile cu carne, peşte şi legume.Se simte bine în compania bamelor, legumelor rădăcinoase dar şi cu banane sau mango.Praful de curry se adaugă în mâncare de la început când se rumeneşte în puţină grăsime .Atenţie însă să nu-l ardeţi deoarece devine amar.După rumenire amestecul de curry se stinge cu supă de legume sau carne. Este bun mai ales în amestec cu laptele de cocos, chili, ceapă şi usturoi.

Asa ca , asa cum va spun de fiecare data , nu va feriti de el !!

Salata de sfecla,pere,mere si branza feta

Este o salata gustoasa,"fatoasa", plina de vitamine si usor de facut!
Aveti nevoie de:
-2 sfecle rosii sau si de alta culoare
-2 pere mai tari si coapte
-2 mere
-1-2 lamai
-200 gr branza feta
-sare si piper
-o mana de patrunjel verde tocat pentru decor

Se curata sfecla de coaja(fara sa reusim sa ne murdarim !!),dupa care se taie in betigase(bastonase,etc) cat mai fine.Merele si perele se spala si se taie la fel in betigase.Se amesteca cu sfecla si se stropesc bine cu zeama de la o lamaie.Se lasa sa stea in zeama pentru minim 15 minute.Se aseaza apoi totul pe un platou de salata.Branza feta se taie cubulete si se presara pe deasupra amestecului de sfecla ,mere si pere.Se asezoneaza dupa dorinta cu sare si piper, la nevoie si dupa gust se mai adauga   zeama de lamaie. La final se presara patrunjelul tocat.

Este excelenta si savuroasa , oricand facand fata startului unei petreceri sau mese festive ! Cred ca pentru cei care tin regim este o buna variatiune pe tema!!


Pofta Buna !!!

Supa de ceapa

Banuiesc ca celor care le place , stiu sa o faca , asa ca ma adresez acum celor care nu au facut-o pana acum si vor sa o incerce.Este o metoda dupa care , mie imi iese repede si delicioasa!!
Aveti nevoie de:
-1,5 kg de ceapa(galbena,alba,diamant)
-1 foaie de dafin
-1 mana de cimbru
-8 catei de usturoi
-1,5 l de supa de legume(merge si cea de pui sau de vita)
-ulei de masline,sare si piper
-1 bagheta frantuzeasca, 1 cubulet de unt(150 de grame)
-2 linguri de parmezan

Ceapa se curata si se taie julienne.Usturoiul se curata si se taie felii subtiri.Se ia o oala de ciorba , se pune pe foc mic, se adauga uleiul de masline si untul sa se topeasca si se pune ceapa, usturoiul, dafinul si cimbrul sa se caleasca si sa se inmoaie.Se acopera cu un capac si se lasa la foc mic pana se inmoaie bine totul , amestecand din cand in cand ,fiind atenti sa nu se lipeasca ceapa -cam 20-25 de minute.Se ia apoi capacul, se da focul mai tare si se lasa asa pana cand ceapa prinde un pic de culoare-atentie sa nu o ardeti!Se adauga apoi supa de legume, se potriveste de sare si piper,se da focul mic, se acopera si se lasa sa fiarba molcolm pentru inca maxim 20 de minute.Separat se ia bagheta se taie felii ,cam de 1 cm, se stropesc cu ulei de masline,cimbru si parmezan si se baga in cuptor sa se rumeneasca un pic.Se serveste fierbinte supa, punandu-se deasupra felia de bagheta rumenita si presarandu-se parmezan.

Mie imi place in mod deosebit aceasta supa , mi se pare excelenta si delicioasa!Este oricand o buna schimbare fata de ciorbele si supele noastre cu care suntem obisnuiti!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii - Ceapa

Multa lume iubeste gustul cepei, dar putini sunt aceia care se incumeta sa o consume in orice situatie si chiar mai putini cei care ii cunosc beneficiile asupra sanatatii. Este plina de minerale, nutrienti, vitamine si compusi antiinflamatori unici.

Ceapa (Allium cepa)provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca legumă. În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor concentrice și era oferită zeilor, sau era folosită ca monedă de plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele.Legionarii romani au fost acei care au contrubuit la răspândirea cepei „cepula“ în Europa centrală. În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă ca și culoare, formă și gust.

După metoda de cultivare, există "ceapa de vară" și "ceapa de iarnă" . Ceapa de vară este semănată primăvara timpuriu și recoltată în luna august și septembrie. E poate fi depozitată până în luna martie a anului următor. Ceapa de iarnă, mai zemoasă și mai puțin iute, este semănată în august, devine adultă numai în primăvara următoare și poate fi recoltată în luna iunie, însă nu poate fi depozitată pentru o perioadă de timp îndelungată.

Ceapa susţine sănătatea creierului şi a inimii, întăreşte oasele, ajută la digestie şi reduce chiar şi riscul dezvoltării cancerului. Iată un motiv pentru care ar trebui să te gândeşti de două ori înainte să eviţi consumul de ceapă, pentru că îţi va da o respiraţie mirositoare.Mirosul înţepător al cepei este dat de sulfura de alil, un compus care conţine sulf cunoscut pentru calităţile lui ce protejează vasele de sânge împotriva problemelor cauzate de colesterol. În medicină, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. 

În bucătărie este folosită ca și condiment si are o multitudine .Ceapa este ingredientul esenţial pentru majoritatea bucătăriilor din lume şi îndeplineşte această funcţie cu atâta graţie încât uităm că ar putea fi luată în considerare doar pentru calităţile sale individuale, ceapa fiind o legumă delicioasă. 

O sa va prezint acum cateva tipuri , descrise de Sophie Grigson:

CEAPA ALBĂ COMUNĂ 

Varietatea comună de ceapă, cu o coajă galben-maronie este ceapa care se foloseşte pentru gătit. Soiurile de ceapă albă variază mult şi, în funcţie de sezon şi tip, pot fi mai mult sau mai puţin iuţi, mai mult sau mai puţin suculente. Între tipurile de ceapă cultivate în România, atât autohtone, cât şi străine, (Wolska, Banco) soiul diamant este cel mai răspândit.

CEAPA ROŞIE

O ceapă întotdeauna la modă. Mai dulce decât majoritatea soiurilor albe, este ideală pentru a fi consumată crudă. Culoarea acestei cepe este trăsătura cea mai importantă, folosiţi-o atunci când culoarea poate aduce o notă specială felului pe care doriţi să îl pregătiţi.

HAŞME (ŞALOTE)

Sunt foarte parfumate şi mai puţin iuţi decât cepele mari. Cresc asemeni usturoiului, grupate, iar atunci când le cureţi, poţi observa că sub coaja comună se ascund adesea doi bulbi. Sunt şi albe, dar majoritatea au o nuanţă roşiaticrozalie. Mărunţite, dau un parfum aparte umpluturilor şi sosurilor.

CEAPA GALBENA COMUNĂ 

Varietatea comună de ceapă, cu o coajă galben-maronie este ceapa care se foloseşte pentru gătit. Soiurile de ceapă albă variază mult şi, în funcţie de sezon şi tip, pot fi mai mult sau mai puţin iuţi, mai mult sau mai puţin suculente. Între tipurile de ceapă cultivate în România, atât autohtone, cât şi străine, (Wolska, Banco) soiul diamant este cel mai răspândit. 

ARPAGICUL 

Este o varietate de ceapă mică şi mai rotundă decât haşmele, cu o coajă maronie. Arpagicul se poate mura sau servi întreg în feluri de mâncare precum coq au vin.

CEAPA VERDE 

Ceapa de primăvară sau ceapa de salată, este lungă şi subţire. Este cel mai dulce tip de ceapă din lista noastră. Poate fi consumată crudă fără nicio problemă, dar dulceaţa ei creşte atunci când este un pic sotată în ulei sau unt.

In functie de zona mai sunt si alte tipuri de ceapa, dar despre ele o sa vorbim altadata.

Atunci când cumpărăm ceapă, cel mai important factor este fermitatea, nu se aplică însă în cazul cepei verzi. Zonele moi sunt un semn că mucegaiul s-a instalat, dar acestea se pot îndepărta pentru a se consuma restul. Evitaţi cepele care au încolţit, este un semn că nu au fost păstrate bine. Cepele verzi proaspete trebuie să fie vioaie, tinere, aproape casante. Atunci când sunt maronii la capăt, albicioase şi dure ca o hârtie mai sus, au îmbătrânit deja.

Alte cateva sfaturi referitoare la ceapa:

-ceapa in exces poate duce la probleme de ordin gastrointestinal, greata si diaree;

- stocheaza ceapa intr-un spatiu bine ventilat, la temperatura camerei, departe de o sursa directa de caldura sau de lumina. Cu exceptia cepei verzi, ea nu trebuie sa fie refrigerata;

- nu trebuie sa o tii aproape de cartofi, caci acestia vor absorbi umezeala si se vor strica mai repede ambele legume.

- tine ceapa la racoare pentru o ora inainte de a o curata;

- ceapa galbena este indicata la gatit, pentru ca va capata o nuanta placuta de maroniu inchis, atunci cand este folosita in supe si tocanite;

- ceapa rosie este buna pentru salate si sandvisuri proaspete;

- ceapa alba este cea mai folosita in bucataria mexicana, luand culoarea galben-auriu cand este sotata. 

- taie ceapa langa o fereastra deschisa

In final o sa inchei cu o poveste semnificativa despre importanta si caltatile cepei:

"In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa.

Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.
Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa."(text preluat din grupul Teranat,autor necunoscut)

Pofta Buna !!!