Millenium alb de la Terra Romana 2011

Am degustat zilele trecute un Millenium alb de la Terra Romana

Este un vin produs de S.E.R.VE., in podgoria Dealu Mare, zona Ceptura.

Conform cu ceea ce spune si producatorul, vinul "Milenium" a fost la început creat pentru a celebra mult aşteptata trecere în mileniul III. Produs dintr-un amestec echilibrat de două soiuri de struguri nobili, Sauvignon Blanc, Riesling si un touche' de Chardonnay acest vin va copleşi atât amatorul cât şi profesionistul prin puterea şi complexitatea sa.

Roba sa aurie cu reflexe verzi, fineţea mirosului unde regăsim pepenele galben bine copt asociat cu piersică albă, aromele intense dominate de citrice, fructe exotice, cu un final lung şi echilibrat, fac din Terra Romana Milenium Alb partenerul ideal pentru peşte, fructe de mare, un gratar usor sau, pur şi simplu, un vin potrivit de băut ca aperitiv. Pretul lui este destul de ridicat, undeva intre 35 si 40 RON, dar este un bun compromis pentru papilele gustative.

Vinete si dovlecei gratinati

Simplu si gustos , este o garnitura rapida (sau un fel principal pentru vegetarieni!) care imbina si pastreaza toate calitatile legumelor folosite!
Aveti nevoie de:
-2-3 vinete
-2-3 dovlecei
-3-4 rosii mari
-4-5 catei de usturoi
-o lingurita coriandru boabe
-ulei de masline,sare si piper
Se spala bine vinetele si dovleceii.Se taie cubulete.Se curata usturoiul.Rosiile se taie rondele, nu foarte groase.Boabele de coriandru se piseaza.Se ia o tava de cuptor mai adanca, se stropeste cu un pic de ulei de masline si se freaca cu usturoi pe interior.Se pun vinetele si dovleceii taiati cubulete, se stropesc cu ulei de masline, se sareaza si pipereaza dupa gust.Se acopera totul cu rosiile taiate rondele.Se stropesc si ele cu ulei de masline, se sareaza si pipereaza si se presara coriandrul pisat pe deasupra.Se baga in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru o ora, o ora si un pic,pana cand se inmoaie toate legumele.

Este excelent de servit alaturi de tartine cu branza proaspata de vaci sau un gratar de vita !!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Hreanul

Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut și sub numele de  rădăcină-sălbatică, tormac,plosca ciobanului sau patrunjel de camp, este o plantă legumicolă perenă, din familia Brassicaceae, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe. 

Se presupune că hreanul este originar din sud-estul Europei și din vestul Asiei, însă în prezent este popular în toată lumea. Poate atinge până la 1,5 metri înălțime și este cultivat în special pentru rădăcina mare și albă, însă chiar și frunzele sale sunt comestibile. 

Hreanul nu este o planta pretentioasa. Ea rezista atat la temperaturile scazute, cat si la seceta prelungita. Nu se cultiva in solurile nicipoase, ci in cele argiloase si ferme.Poate fi cultivata si in ghiveci, dar, pentru ca este o planta perena, cresterea ei poate dura chiar si opt sau zece ani. Daca se cultiva pentru a fi folosita la bucatarie sau in medicina naturista, solul va fi curat, iar radacina adanca, plantata la 50 sau 60 de cm.

Hreanul pe lângă întrebuințarea în alimentație este și un bun medicament, fiind utilizat în tratamentul afecțiunilor renale, reumatismului, bronșitei, afecțiunilor dinților (parodontoză), bolilor de inimă, inflamațiilor articulare, sinuzitei, paraziților intestinali. Hreanul este foarte bogat in saruri minerale, dintre care amintim sarurile de calciu, de magneziu, de sodiu, de potasiu, de fier, iar frunzele contin in plus vitaminele B si C. De asemenea, hreanul are in componenta sa si substante cu caracter antibiotic, precum si numerosi acizi organici.Radacina, sau mai bine zis rizomul de hrean, contine ulei volatil si glicosizi sulfurati, care, prin radere, dau nastere unei substante denumita mirosina. Acesteia i se atribuie, printre altele, si proprietatile iritante ale plantei.Prin sarurile sale minerale, hreanul actioneaza ca un sustinator enzimatic si ca stimulent al metabolismului. Intrucat elementele active ale acestuia se elimina prin plamani, hreanul ras si folosit ca un condiment la masa, ori amestecat in parti egale cu miere, are efect expectorant si decongestionant al cailor respiratorii.Hreanul are multe calități terapeutice, fiind utilizat și la stimularea poftei de mâncare, tratarea gastritei și echilibrarea tranzitului intestinal. Această plantă medicinală se recomandă a se consuma proaspăt, sau ca principal ingredient în prepararea anumitor produse naturale 

In prezent, radacina de hrean se utilizeaza si in bucatarie, la prepararea sosurilor sau a fripturilor. Dupa recoltare, se curata de pamant si se poate pastra pana la cateva luni invelita in hartie si tinuta intr-un loc aerisit si uscat sau direct in frigider Radacina de hrean se curata de coaja si apoi se rade pe razatoare. Aveti grija deoarece in momentul in care o radeti raspandeste vapori foarte puternici care pot crea neplaceri daca ii inhalati si deasemenea aveti grija sa nu va atingeti fata cu mana cu care ati umblat cu hreanul. Astfel ras, hreanul se foloseste proaspat sau conservat in borcane. Se pastreaza timp indelungat. Ptr. a ramane alb, hreanul ras se stropeste cu suc de lamaie sau otet. Daca nu se foloseste imediat, hreanul ras se amesteca cu o lingurita zahar si 4 linguri otet sau suc de lamaie. Se poate pastra la frigider cca 3 saptamani.

Sosurile nu trebuie niciodata fierte, ptr. ca isi pierd din iutime. Hreanul ras, care poate fi amestecat si cu mar ras, poate fi servit la fripturi reci sau la carne fiarta de vita. Este, de asemenea, indicat si ca garnitura ptr. carnatii grasi. Nu consumati hrean in cantitati prea mari, caci poate provoca senzatie de arsura la nivelul stomacului.

Eu personal, il consider indispensabil pentru sosuri, iar rasolul de vita si supa cu galusti fara o lingurita de hrean alaturi , mi se par de nedespartit !!

Tarta cu dovlecei si bacon

Este delicioasa, rapid de facut si totdeauna te scoate din incurcatura, cand nu stii ce sa mai pregatesti!

Aveti nevoie de:

- 1 aluat foetaj

- 2 dovlecei, 4 catei de usturoi

- 150 gr bacon afumat, 75 gr parmezan

- 200 gr smantana, 2 oua

- o mana de busuioc verde, sare si piper

- ulei de masline, un cubulet unt pentru uns tava

Dovleceii se spala si se taie cubulete. Bacon-ul se marunteste si el si se pune intr-o tigaie la calit cu ulei de masline. Se adauga si usturoiul maruntit si dovlecelul cubulete. Se lasa sa se rumeneasca un pic si se ia de pe foc. Intr-un bol se amesteca smantana cu cele 2 oua ,1/2 din cantitatea de busuioc tocat, sare si piper dupa gust. Se adauga si bacon-ul si dovleceii si se amesteca bine. Se ia o tava de cuptor, se unge cu unt si se intinde aluatul, avand grija sa avem pe fiecare parte a tavei marginile ridicate. Se pune compozitia si se coboara marginile. Se presara parmezan si restul de busuioc pe deasupra. Se baga la cuptor (eu o bag la 200 de grade si o las cam 35-40 min) si se scoate cand s-a rumenit.

Am servit-o ca aperitiv, alaturi de crostini si bruschette (ca in foto) si a fost mai mult decat satioasa si delicioasa. Se poate face si un sos de smantana cu usturoi si marar cand se serveste!

Pofta Buna !!!

Porumbei la cuptor

Am un prieten columbofil,care din cand in cand ,cand are "over-productie",imi mai procura sau mai bine zis ma cheama "sa avem grija" de ea(sau ei!).Ultima oara i-am gatit la cuptor asa cum o sa vedeti mai jos!
Aveti nevoie de:
-10-12 porumbei bine curatati
-2 cani de vin alb demisec
-o mana de busuioc si cimbru verde
-o capatana de usturoi, o lamaie
-sare de mare,piper, paprika
-2 cepe,1/2 varza
-ulei sau untura

Porumbeii se spala si se curata bine de toti fulgii, avand grija sa nu-i rupem prea mult pielea.Se pun intr-un vas mai mare ,sa incapa toti, si  se stropesc cu o cana de vin alb.Se baga la rece pentru cel putin 1/2 de ora.In acest timp se curata usturoiul si se zdrobeste.Se toaca busuiocul si cimbrul verde marunt.Se amesteca intr-un mojar(sau bol), usturoiul zdrobit,busuiocul si cimbrul tocat,zeama si coaja rasa de la lamaie, sare, piper si o lingura de ulei,pana se obtine o pasta verzuie. Se scot porumbeii de la frigider.Ceapa se taie julienne si varza se toaca fideluta. Se ia o tava de cuptor , se stropeste cu ulei(sau untura- e mai savuroasa!), se pune un pat din ceapa si varza tocata.Se ia apoi fiecare porumbel si se umple ,intre piele si carne cu compozitia verde de usturoi,busuioc ,cimbru si lamaie.Se ung cu ulei(sau untura), se "imbraca" in paprika si se pun in tava pe patul de ceapa si varza.Se repeta operatia pentru fiecare porumbel in parte.Se mai pudreaza cu sare si piper dupa dorinta,se stropesc cu ultima cana de vin, si se baga la cuptor.

Din cand in cand ii stropim cu zeama care se lasa in tava, ca sa nu se usuce.Cand s-au rumenit , se scot din cuptor si se servesc imediat,calzi.Daca se racesc  sau ii reincalzim ,carnea se intareste.Alaturi de un vin alb demisec bine racit , totul devine o poveste de demult!!

Pofta Buna!!!

Ciorba de storceag

Lucrul cel mai pregnant ,care mi-a ramas in cap, dintre toate felurile degustate in vacanta abia trecuta, este aceasta ciorba  -ciorba de storceag. Din cate am inteles este regina ciorbelor din Delta si se mananca doar la Sf Gheorghe.Cum reteta bucataresei din Sf Gheorghe este apropiata de cea a maestrului Radu Anton Roman, o sa va dau mai jos reteta lui.

"- 200 g cartofi ,1 ceapă , 1 morcov;

- 100 g smântână subţire ,1 ou ,1 linguriţă sare;

- 1 legătură mărar , 1 vârf cuţit piper pisat;

- 1 kg carne de sturion — morun, nisetru, păstrugă, cegă (sau orice alt peşte mare alb);

Se pun 2 litri apă cu sarea şi piperul la fiert.Se taie în bucăţele cât mai mărunte morcovul, cartofii, ceapa (dar nicicum nu se rad şi nici prin mixer nu se trec, că nu facem cremă).Se taie carnea de peşte (dezosată!) în cuburi de aproximativ 2 cm latura.Când apa dă în clocot se pun toate astea la fiert.Se bate smântână cu oul şi cu o cană de apă. Se toacă mărarul.După douăzeci de minute de fiert se adaugă ciorbei noastre smântână şi mărarul, se amestecă puţin şi se dă întrun clocot.

Storceagul se mănâncă întrun singur loc din România — la Sf, Gheorghe — Delta Dunării.

E un amestec de bucătărie ucraineană şi românească, o reţetă un pic pestriţă — şi continentală şi pescărească totodată — dar lejeră. Se poate face şi cu şalău, şi cu ştiucă, şi cu somon sau alt peşte alb de mare (nu merge însă, zic eu, cu somn sau crap, care-s graşi şi întorc gustul). Tăria nu se leagă cu ciorba uşoară ci un vinuţ mic şi poznaş, un Sauvignon adolescent de pe dealurile Tulcei, alb la piele şi mai mult decât fraged, infantil, Se poate bea si un vin usor sampanizat roze ,specific zonei deltei ,produs pe Grindurile Letea si Caraorman."

Este o ciorba exceptionala , nu este foarte greu de facut si merita chiar sa va duceti doar pentru asta acolo!!

Pofta Buna!!!

Gata , ne-am intors...

Gata , ne-am intors din vacanta.Doua saptamani excelente , una in delta la mare (a se citi Sf Gheorghe) si alta in Ardeal (la Augustin pe valea Oltului, intre Brasov si Sighisoara).Nu o sa intru acum in detalii turistice, referitoare la locurile pe care le-am vazut ,ci o sa ma refer doar la partea gastronomica a vacantei. Daca prima saptamana , asa cum puteti sa banuiti a fost sub semnul pestelui, a doua a fost mult mai "pamanteana" (cu gradina de legume mare, fructe, carne, lapte si branzeturi proaspete, paine buna facuta pe vatra, gatit pe plita cu lemne).

Prima saptamana , asa cum am mai spus, a fost un festin al pestelui.A fost o saptamana in care nu am gatit nimic(hic!), ci doar am degustat.Am degustat numeroase tipuri de peste, gatit in diverse feluri: de la peste  prajit sau pe gratar(caras,crap,somotei,rosioara)cu legume la cuptor,pana la diferite ciorbe(bors lipovenesc, ciorba de chefal , salau si somn ,ciorba de storceag-despre ea o sa mai vorbim,pentru ca este excelenta, ciorba de perisoare din peste,s.a), de la faimosul crap pe varza ,la hamsii proaspete prajite, de la saramuri si plachii facute din peste mare, la ardeii umpluti (bineinteles cu peste!), de la icrele de stiuca bine frecate, pana la chiftelutele de peste si scrumbia afumata servite la aperitiv. Bineinteles totul servit alaturi , cam de fiecare data, de un mujdei tipic si de o ciusca (ardei iute) verde sau rosie . Singurul meu regret, a fost, ca pestele de Marea Neagra(stavridul,calcanul,zarganul) a inceput sa fie prins cu o zi inainte de intoarcerea noastra, asa ca nu prea l-am degustat! Ca experienta culinara,o sapatamana in Delta cu meniu de peste, va recomand sa o faceti neaparat! Senzatia este una de saturatie(chiar de preaplin uneori!),dar a doua zi te trezesti cu gandul la ce minunatii vei manca oara si azi!!

A doua saptamana , asa cum am spus, a fost mai "pamanteana". Ne-am bucurat din punct de vedere gastronomic de viata la tara si avantajele ei.Prietenii nostrii de baza au fost gradina de legume (plina de rosii, fasole,dovlecei si dovleci, castraveti si varza) , copacii plini de fructe in parg(meri,peri si pruni),laptarul din sat (cu un lapte gras si bun -care la fiert dadea o cana de caimac!), ciobanita de langa Baraolt cu telemeaua, urda proaspata si casul proaspat si bun, brutarul din Baraolt cu painea lui de un kg ,coapta pe vatra si nu in ultimul rand, plita din curtea bunicilor , unde s-a gatit tot ce am mancat si unde mancarea gatita pe ea parca avea alt gust ,unul excelent de neegalat pe aparatele de gatit moderne.Dar despre asta o sa mai vorbim si altadata.

Deci ,per ansamblu , din punct de vedere gastronomic, cred ca am avut o vacanta destul de echilibrata, despre care o sa mai vorbim!