Tocanita de mistret si cartofi

Este o reteta la care "am lucrat" impreuna cu vecinul si am avut mai multe avantaje:el a adus mistretul si l-a fezandat, avem o plita afara pe care l-am gatit la foc de lemne, tot vecinul a adus si o palinca buna,am avut lemne bune de brad(pentru flacara de la plita!),vremea friguroasa,numai buna de stat afara la plita, asa ca totul a fost in favoarea gatitului !!Oricum , imi cer scuze pentru calitatea pozelor,care au fost facute la locul actiunii ,in acea seara friguroasa de octombrie(de palincuta alaturi nici o vorba,da !!!!) Pot sa va asigur , ca reteta este simpla si rezultatul a fost unul delicios !!

Aveti nevoie de:
-1,5-2 kg pulpa de mistret
pentru fezandat:
-mustar(dupa preferinta dulce sau iute)
-1l vin rosu demisec
-o mana de cimbru, 3 foi de dafin
-sare si piper
pentru tocanita:
-1,5 kg de cartofi rosii
- o capatana de usturoi
- 4 - 5 linguri de paprika( dulce sau iute dupa dorinta)
-o legatura de cimbru
- 2 cutii de rosii tocate
-2 linguri bulion
-4 linguri untura de porc
- sare si piper

Pulpa de mistret se spala, se curata de pielite si se taie in  bucati potrivite.Se pun intr-un vas mai adanc si se sareaza si pipereaza , dupa care se ung bine toate bucatile cu mustar.Se presara si cu cimbru, si se acopera apoi totul cu vin,Se pun si foile de dafin in zeama  si se lasa sa stea la rece totul , pentru minim 5-6 ore.

Cand suntem gata cu fezandarea, facem focul la plita si ne apucam si de tocanita.Punem un ceaun pe foc si adaugam untura la topit.Usturoiul se curata si se toaca feliute.Cartofii se curata si se imbucatesc potrivit, lasandu-i in apa rece pana le vine randul.Cand untura incepe sa sfaraie, se adauga bucatile de mistret si 2-3 linguri de paprika.Totul o sa inceapa sa sfaraie molcolm,prinzand si culoare, moment in care adaugam usturoiul si cimbrul.Se acopera cu un capac si se mai amesteca din cand in cand, totul, ca sa nu se lipeasca, carnea incepand sa-si lase zeama si sa se fragezeasca.

Dupa 30 de minute de "bolborosit" si fragezit, se adauga si cartofii  si restul de paprika.Se amesteca bine si se lasa vreo 5 minute sa-si traga aromele ,dupa care se adauga si rosiile tocate.Se mai pune si o cana de apa si se lasa totul sa fiarba.Cand cartofii sunt aproape fierti , adaugam si bulionul , se sareaza si pipereaza dupa gust. Se mai lasa cat sa se termine de fiert bine cartofii -personal, imi place sa-i las mai mult sa fiarba , ca sa se zdrobeasca unii in compozitie si sosul sa devina un pic mai pastos!

Alaturi de un bol de castraveti murati si cateva gogonele  aruncate deasupra , o mamaliguta  calda si un vin rosu sec sau demisec , totul devine o poveste si o incantare pentru papilele gustative !!Oricum unul dintre lucrurile principale,care conteaza, in amalgamul aceastei retete este gatitul pe plita, sau mai bine zis la foc de lemne!!


Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii- Cimbrul de gradina

Plantă ierboasă anuală, cimbrul de cultură (Satureja hortensis), cunoscut în popor sub denumirile de cimbrişor grecesc, lămâioară, lămâiţă sau iarba cucului, este un remediu dovedit încă din secolul I e.n.pentru virtuţile medicinale descoperite atunci.

Cimbrul (Satureja hortensis) este o plantă perenă din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri în înălțime. Cimbrul preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute. Florile cimbrului sunt mici și au o culoare albă sau roz-palid. Frunzele au forma lanceolat-ovală, sunt netede și au un miros specific. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească. Cimbrul este foarte aromat, picant, cu un gust proaspăt, piperat.

Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane. Cimbrul de gradina se cultiva la noi din secolul al XI-lea si era folosit la prepararea mancarurilor din carne. In gradini atinge o inaltime de 50 cm.

Cimbrul are efecte aproape miraculoase, atat in consumul intern sub forma de ceai, cat si pentru baile partiale si totale. Preparat si sub forma de extract-tinctura, cimbrul este folosit in special la tratamentul afectiunilor gastrointestinale sau a bolilor aparatului respirator. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu.  Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene.

Datorită calităților sale medicinale (uleiurile sale reduc balonarea și stimulează digestia), cimbrul este folosit cu precădere în asociere cu cărnurile bogate, înspecial cele grase și vânatul.Se folosește de asemenea pentru supe, cartofi copți, mâncăruri cu varză, fasole și cartofi, roșii și ciuperci.Aromele sale puternice îl recomandă pentru cărnurile marinate și/sau afumate, cimbrul fiind regăsit aproape în fiecare combinație pentru prepararea pastramelor.

Cimbrul proaspăt poate fi congelat însă, cel mai adesea, este uscat. Cimbrul se folosește în cantități reduse deoarece are o aromă puternică ce poate acoperi gustul ingredientelor. Pentru că cimbrul își degajă aroma prin fierbere, se adaugă întreg în mâncare – sub formă de legăturică – și se scoate după ce a fiert. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, de varza si cea de linte, dar și, asa cum am mai spus, la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor.

Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în România, aparține genului Thymus. Cimbrișorul (Thymus serpyllum) denumit și iarba cucului sau tamâița, e tipic pajiștilor însorite alpine din Carpați și e folosit în medicina naturistă, la prepararea ceaiurilor contra răgușelilor și laringitelor.Dar despre cimbrisor si alte specii de cimbru o sa mai vorbim altadata.

Quiche cu bacon

Este o reteta simpla, derivata din reteta de Quiche Lorraine(initial am vrut sa o prezint sub acest nume!), numai ca eu am mai schimbat cate ceva!!Este excelenta si satioasa , oricand putand inlocui antreul sau felul principal !
Aveti nevoie de:
-o foaie aluat de foetaj
-200 gr bacon afumat
-2 catei de usturoi
-o mana de busuioc verde tocat
-100 gr smantana, un paharel de lapte
-2 oua, o mana de parmezan ras
-ulei de masline, sare si piper
-un cubulet de unt pentru uns tava

Bacon-ul se taie feliute.Usturoiul se curata si se toaca marunt.Se pune la rumenit ,in ulei de masline ,bacon-ul si usturoiul.Se adauga si jumatate din cantitatea de busuioc verde tocat. Separat se amesteca intr-un bol smantana , laptele si cele doua oua. Se adauga si restul de busuioc tocat.Cand bacon-ul s-a rumenit se incorporeaza  si el in amestecul de smantana,lapte si oua.Se sareaza si pipereaza totul dupa gust.Se ia o tava de cuptor, se unge cu unt si se aseaza in ea foaia de aluat, cu marginile rasfrangandu-se peste margini.Se pune compozitia si se intinde uniform, se strang marginile peste ea.Se presara totul cu parmeazan ras.Se baga tava in cuptorul preincalzit ,in prealabil la 200 de grade,pentru 30-40 de minute pana se rumeneste totul.

Asa cum am spus este simplu si delicios, un pic de speriat(pentru cei care se sperie!)din cauza ingredientelor folosite(bacon,smantana,oua), dar extraordinar de gustoasa!!Se poate servi alaturi de un vin alb dulce sau demisec sau chiar si de un rose bine racit!!!

Pofta Buna!!!

Fileuri de stiuca la cuptor

Asa cum se stie, stiuca are carnea mai fada, asa ca am incercat sa o "imbunatatesc" un pic, iar ceea ce a iesit a fost gustos si interesant!

Aveti nevoie de :

- o stiuca

- 200 gr slaninuta afumata (se poate folosi si un bacon mai gras)

- 2 lamai

- o capatana de usturoi

- un paharel vin alb dulce

- o lingura ierburi aromate uscate (cimbru, oregano, busuioc)

- ulei de masline, sare si piper

Se curata de solzi stiuca. Apoi se taie capul si se curata de organe si mate. Se fileteaza stiuca, scotandu-se fileuri cu tot cu piele, crestand-o de pe spate in lungul sirei spinarii. Se spala si se curata fileurile. Odata curatate, spalate si sterse, fileurile se stropesc cu ulei de masline si ierburi aromate si se pun in in zeama de la o lamaie, frecata in prealabil cu usturoiul zdrobit si un pic de ulei, sare si piper. Se lasa sa stea in zeama, la rece, pentru cel putin 15 minute (ideal ar fi pentru o ora), pana trag toate aromele. Slaninuta se taie pe lungime, in felii subtiri. Se ia o tava de cuptor, se stropeste cu ulei de masline si se aranjeaza fileurile care au stat in marinata, cu pielea in jos. Se acopera apoi, fiecare file cu feliuta de slaninuta. Se stropesc cu zeama de la celalta lamaie, cu vin si dupa dorinta cu sare si piper. Se baga apoi in cuptorul preincalzit la 170 de grade, pana se patrunde carnea si se rumeneste slaninuta Ca sa nu se usuce carnea pestelui, mai stropiti din cand in cand cu zeama scursa in tava.

Grasimea slaninutei, combinata cu ierburile marinatei si carnea de stiuca sunt o combinatie excelenta, savuroasa si gustoasa!Carnea de stiuca devine acum practic o bucatica de placere neasteptata! Bineinteles nu uitati sa aveti alaturi si un vinisor alb demisec, de prin zona Niculitelului (doar e langa balta!) bine racit , cu toate ca e toamna!

Pofta Buna !!!

Varza murata

Este una dintre cele mai populare  muraturi romanesti, este un ritual al toamnei.Reteta difera bineinteles de la o regiune la alta si de la o gospodarie la gospodarie.Ne place varza murata si zeama ei si o folosim toata iarna.Asa ca o sa va povestesc cum o pun eu la murat

Aveti nevoie de:
-un butoi (de lemn e ideal si..rar, de plastic e mai practic) de 50 de litri
-20-25 de verze
-o legatura de marar uscat
-o legatura de cimbru uscat
- 6-7 radacini de hrean
- sare grunjoasa
-2 gutui
-un porumb uscat
-cateva crengute de visin

Spalati bine butoiul.Hreanul se curata si se spala, iar radacinile mai mari se taie in parti mai mici.Gutuiile se taie in doua , se scoate cotorul cu samburi si se taie apoi in bucati.Varza se grijeste de foile exterioare, ofilite, se indeparteaza cu ajutorul unui cutit ascutit cotorul, decupanadu-l si in interior, obtinind niste gauri,causuri in locul unde era. In fiecare gaura facuta se pune cate o lingura de sare grunjoasa.Si acum incepem aranjarea: pe fundul butoiul punem o parte din crengutele de visin, marar si cimbru, cateva bucati de guituie,hrean si o mana de boabe de porumb.Incepem sa asezam varza , cu partea cu sare in sus, indesand-o cat mai bine.Din cand in cand , mai adaugam ,intercaland cimbru si hrean ,porumb si gutuie pana se umple bine butoiul.La final se acopera totul cu restul de frunze de marar si crengutele de visin.Se pune si o greutate deasupra, ca sa se indeseasca bine totul.Unii lasa apoi o zi , eu las doar vreo 4-5 ore ,ca sa se aseze varza, butoiul asa umplut , fara sa mai adaugam nimic.Dupa timpul de asezare , umplem butoiul cu apa retinand cati litrii am pus.In functie de cati litrii de apa am pus adaugam si sarea, dupa "algoritmul" -o lingura de sare la un litru de apa.

Dupa, urmeaza actiunea de pritocire (sau de aerisire) a verzei-eu o fac cu ajutorul unui furtun in care suflu,miscandu-l in toate zonele butoiului pentru vreo 10 minute- , actiune ce se va repeta cel putin doua saptamani,cu o frecventa de o data la doua zile.Varza este murată după o lună, o luna şi jumătate(depinde si de soi si marime) şi, dacă este murată corespunzător si pastrata intr-un loc mai racoros, se va păstra până la inceputul verii viitoare.

Este buna la sarmale, mancare cu afumatura , delicioasa cu mamaliguta alaturi, iar zeama pe langa acritul ciorbelor, te scoate din belea ,dimineata dupa un sprit ...asa ca la noi !!

Pofta Buna !!!

Ingredientul saptamanii -Varza

La noi, suntem in plin sezon al ei, este ieftina si abia asteapta sa o gatim sau sa o punem la murat.Asadar saptamana asta, "vedeta" este binecunoscuta varza.

Modesta varza (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atat de des in oale si farfurii si care va fi celebrata in triumf de Craciun, a fost, candva, o planta salbatica, de padure, 'domesticita' in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane. In Dacia, se pare ca varza a fost adusa cu trei milenii in urma de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic.

Varza (Brassica oleracea), cunoscută și sub numele de curechi, este o legumă comestibilă , una din cele mai vechi legume cunoscute de om. Era cunoscută în rândul alchimiștilor drept materia primă a alimentelor.Varza este o plantă bianuală: în primul an vegetează, iar în al doilea an înflorește. Face parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are floarea de tipul patru, cu elementele florale așezate în cruce. Florile sunt grupate în inflorescențe de culoare galbenă.Se stie ca varza se cultiva pe continentul european de mai bine de 4.000 de ani. Varza este cunoscuta inca de pe vremea grecilor si a romanilor care ii recunosteau proprietatile medicinale declarand ca se afla deasupra multor altor legume. Folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente .Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de catre medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de panaceu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea Lumii Noi, facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata. Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oceanelor

Dar in ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a inceput sa fie cercetata de oamenii de stiinta abia in ultimii 15-20 de ani, cand aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale. In plus, studiile statistice realizate pe la inceputul anilor '90 au mai pus in evidenta un lucru uimitor: populatiile la care varza este aliment traditional, fiind consumata murata sau cruda in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase. 

In lume există peste 400 de soiuri de varză care diferă prin formă, dimensiune şi culoare, cele mai cunoscute fiind:

-varza alba

-varza rosie

-varza de Bruxelles

-varza creata

Cea mai cunoscută şi consumată este varza de culoare verde deschis sau varza alba, care poate fi găsită la orice supermarket sau piaţă, este avantajoasă din punct de vedere al preţului şi poate fi preparată în numeroase reţete, de la banala salată de varză, la elaboratele reţete de varză călită cu afumătură,sarmale, chifteluţe delicioase de varză cu griş, ciorba de varză sau minunata plăcintă cu varză şi dovlecei.La noi ,in aceasta perioada, toti o cautam ca sa o punem la murat cu sare, pentru a putea consuma mai tarziu si varza cat si sucul de la murat(pentru acrit ciorbele si mahmureala).

Asa ca, cum va spun de obicei , nu ezitati sa o consumati !!

Pofta Buna !!

Salata rapida de ghebe

Este sezonul ghebelor, le gasim si prin piete si o sa va prezint acum o modalitate rapida,gustoasa si savuroasa de a le gati!!( a le gati e mult spus, a face o salata e altceva!!)
Aveti nevoie de:
-1 kg de ghebe
-o legatura de patrunjel
-o capatana de usturoi
-ulei si otet de vin
-sare si piper
Ghebele se curata, se spala si se verifica bine sa nu aiba ramase impuritati.Se pun la fiert intr-o oala cu apa si sare. Separat, patrunjelul se toaca marunt. Usturoiul se curata si se zdrobeste.Se freaca usturoiul zdrobit cu patrunjelul tocat, sare,piper,ulei si otet.Se mai poate adauga si un pic din apa in care au fiert ghebele.Cand ghebele au fiert, se scurg bine si se pun intr-un bol de salata sa se raceasca.Dupa ce s-au racit ,se adauga sosul de usturoi si patrunjel  si se amesteca cu destoinicie.Dupa gust si dorinte se mai pot stropi cu ulei sau otet si regla cu sare si piper.

Se poate servi ca o salata sau merge si ca garnitura ! Mie personal imi place sa le mananc impreuna cu un colt de paine calda, pe vatra sau chiar si cu mamaliga!!


Pofta Buna !!!